A trecut ziua de 8 martie, zi dedicata in special femeilor. Nu stiu cine a facut dedicatia asta, dar daca as sti l-as trage de urechi si i le-as rupe!

De 8 martie, toate se considerau doamne. Toate vroiau atentie, si nu orice fel de atentie, atentie d-aia la buchet. Daca se poate, cat mai scumpa. Si pe langa atentia asta toate visau la o suprematie nedovedita si neintemeiata a femeilor. Ele, rasa pura din societate, se visau asemenea Zeilor din Olimp. Da nu am intrat in panica, stiam ca le trece dupa ziua de 8 martie.

Si mergeam azi pe strada si vad langa o benzinerie o tipa si un tip. Si ii dadea tipa la picioare tipului, de parca erau la K1. Nu-i dadea asa…in joaca, ii dadea in sensu ala de Tine de-aici si fugi ca-ti rup capu!. Ma si primu gand care m-o strafulgerat dupa ce mi-am revenit din socul suferit de imaginile violente a fost: Asta-i femeie? Adica, fiinta asta putea avea pretentii la un buchet de flori acuma de 8 martie? Isi permitea nesimtirea sa se simta frustrata daca nimeni nu-i dadea o floare? Pur si simplu, nu merita nici o garoafa.

Unele femei uita, ca-s femei si in celelalte zile ale anului, nu doar in 8 martie.

Apar si eu cu stirea vremii dupa ploaie dar, asta-i opinia mea de deontolog. Si nu, nu o sa vorbesc despre toate oscarurile, doar despre ceea ce ma pune pe mine intr-o lumina buna! Ah, adica despre Avatar.

Parerea mea despre Avatar, va e cunoscuta, daca nu, faceti-va timp sa o studiati. Deci, formidabilul film cu efecte speciale, omuleti albastrii, crocodili cu aripi si maimute cu par sub unghii a iesit sub The Hurt Locker (asta nu e 3D).

HaahahahahahHaahahahahahHaahahahahahHaahahahahahHaahahahahahHaahahahahahHaahahahahah (am ras)

Avatar, filmul mastodont al anului, realizat cu un buget de nici mai mult nici mai putin de 500mil $ a fost intrecut de, The Hurt Locker, un film a carui buget se ridica undeva la…11mil$.

Bine’nteles ca ma umflu de mandrie si fericire interioara cand vad ce teapa scumpa a luat Avatar. Ca nu-l inghiteam nu e nici un mister, deci e perfect normal sa stau acuma si sa ma frec pe burta razand de esecul suferit. The Hurt Locker ftw!

Imposibil sa nu va fi dat seama ca azi e 8 martie. Sper ca ati cumparat cosulete cu fructe pentru mamicile voastre.

In alta ordine de idei, am dat flori profesoarelor din partea clasei. Inca nu mi-am dat seama de ce, dar cu siguranta daca continuu miscarea de rotire a limbii pe masele o sa deslusesc misterul.

Am vrut sa dam flori. Ba mai mult decat asta, eu mi-am asumat raspunderea de a imparti flori. Si stateam in fata salii profesorale (vai ce nume pompos pentru o masa si cateva scaune)  si profesoarele nu ieseau. Se baricadasera inauntru si nu vroiau sa deschida usa.

Noi, o ceata de handralãi, stateam cu florile-n mana ca la Florii si asteptam sa deschida vreuna usa sa sarim pe ea si sa-i dam florile. Saracile…aveau impresia ca vrem sa le vindem, sau ca suntem ceva martori d-aia cu pliante care agresam persoanele pe strada. Nu stiu ce aveau in cap, cert e ca se temeau sa deschida usa. Mai era cate o profesoara mai curajoasa, care iesea da’ intra repede inapoi plina de flori, de zici ca era copac. Ce sa facem, va iubim!

The Hurt Locker merita vizionat pentru ca prezinta o alta fata a razboiului. Nu face parte din categoria filmelor care prezinta campu’ de batalie, multe gloante, tancuri etc. The Hurt Locker prezinta o echipa care are ca misiune mentinerea pacii in Iraq unde cea mai mare problema e legata de atacurile teroriste cu bomba. Continue Reading »

In ciuda faptului ca-s un antisocial frustrat si nesuportat de lume, nu stiu cum dar din cand in cand ma mai cheama unu altu la o miscare, gen fotbal. Si-mi place. Imi place sa joc, dar frumusetea jocului dispare cand izul de mentalitate ţaraneasca isi face simtita prezenta.

Toata frumusetea jocului e eclipsata de copilasii aia care au impresia ca fotbalul se joaca cu gura.

Copiii aia care nu pot intelege ca pe teren fugi/alergi – joci, nu faci pe antrenoru’ din simplul motiv ca ai mers acolo sa te joci fotbal nu sa te joci de-a antrenoru’. Asta ar fi un motiv. Alt motiv ar fi acela ca din timp ce nu poti lega 2 pase, nu poti tine mingea langa picior mai mult de 3secunde, e clar ca nu esti menit sa dai indicatii. Nu ai ajuns la nivelul acela de sensei al fotbalului care sa coordoneze jocul, sa ma dirijeze pe mine si sa-mi dea indicatii!

Partea nasoala e ca nu le pot spune in fata. Nu-i pot lipi cu fata de teren si sa le bag pe urechi cele spuse mai sus, pentru ca eu as fi ala rau si barbar. Ciudat e ca barbaritatea cu care e exprimata prostia si incultura lor nu e condamnata de nimeni.

Da, e vorba de incultura, cand nu esti in stare sa-ti accepti conditia de mediocru’ in ale fotbalului si incepi sa te crezi semi-zeu, in speranta ca daca pe tine nu te poti minti ca esti slab o sa reusesti sa-i minti pe altii.

Uite d-asta Romania nu are echipa de fotbal. Ca din 11 oameni pe teren, 12 is antrenori.

Cand eram mic si prost, bagam toti ciocolatii in aceeiasi categorie: tigani. Dar mi-am dat ca fac o mare greseala, daca-i pun pe toti in aceeiasi oala doar pentru ca sunt negrii. Mi-am dat seama ca asa sunt rasist si, mi-am dat seama ce si cum e cu adevarat in aceasta problema a tiganilor-rromi sau rromilor-tigani.  Continue Reading »

Aaa, mai functioneaza SC Romania Fotbal SRL ?

La primul meu crus de legislatie, nu am scapat de prostime. Ironic sau nu, protagonista intamplarii era o … femeie (probabil inca bulversata dupa memorabila zi de 1 martie).

Deci, vede tipa o imagine cu o bicicleta, spune ca e vehicul. Apoi, instructorul ii arata o imagine cu o motocicleta. (Ceea ce urmeaza e memorabil) La vederea imaginii cu motocicleta, tipa spune ca aceasta nu e autovehicul, iar fiind intrebata de ce ea raspunde: “Pentru ca are 2 roti”

Comentariile-s de prisos.

A venit primavara. Nu poti sa te bucuri de zapada topita si trotuarele scufundate-n balÅ£i ca trebuie sa dai fuga sa cumperi martisoare. Trebuie sa iei unu pentru fiecare colega de clasa, trebuie sa iei si pentru profa de chimie si aia de romana, ca si ele-s femei, asa…in felul’ lor aparte. Continue Reading »

A trecut 1 martie, dar in stilu-mi caracteristic imi place sa scriu cu intarziere. Ce n-am inteles eu de 1 martie, e ritualul de dat flori/martisoare femeilor “speciale” din viata voastra. Adica, la urma urmei vine primavara si primavara nu e o … femeie. A?