Acuma ca scoala s-a terminat, sau a intrat in hibernare, ma gandesc tot mai mult.

Si nu cu drag imi aduc aminte de unii.

Cum ar fi, copilasii retardati care mor pentru note. Aia care nu invata nimic sau nu sunt pregatiti si primesc notele cele mai mari, pentru ca au avut grija ca acasa sa beleasca ochii-n carte toata ziua. De ce mai mintiti cand va intreaba lumea? Nu va dati seama ca deja v-am ginit si stim care sunteti?

Nu cu drag imi aduc aminte de profesorii nostalgici dupa comunism cand inca se-mbratisa ideea evolutionista. Saracii au intrat in regres si au impresia ca daca fac pe evolutionistii in fata mea, ura inexplicabila pe care o port in piept se va transforma brusc intr-un sentiment nobil de compatimire. Niciodata.

Si din nou, nu cu drag imi aduc aminte de taranii veniti la colegiu national cu note smechere. Daca nu-ti dai seama ca nu apartii peisajului fa bine si fugi.

Da, au potential si sunt silitori. Inca mai avem nevoie de lapte, branza si oua.

Imposibil sa nu va fi dat seama ca azi e 8 martie. Sper ca ati cumparat cosulete cu fructe pentru mamicile voastre.

In alta ordine de idei, am dat flori profesoarelor din partea clasei. Inca nu mi-am dat seama de ce, dar cu siguranta daca continuu miscarea de rotire a limbii pe masele o sa deslusesc misterul.

Am vrut sa dam flori. Ba mai mult decat asta, eu mi-am asumat raspunderea de a imparti flori. Si stateam in fata salii profesorale (vai ce nume pompos pentru o masa si cateva scaune)  si profesoarele nu ieseau. Se baricadasera inauntru si nu vroiau sa deschida usa.

Noi, o ceata de handralãi, stateam cu florile-n mana ca la Florii si asteptam sa deschida vreuna usa sa sarim pe ea si sa-i dam florile. Saracile…aveau impresia ca vrem sa le vindem, sau ca suntem ceva martori d-aia cu pliante care agresam persoanele pe strada. Nu stiu ce aveau in cap, cert e ca se temeau sa deschida usa. Mai era cate o profesoara mai curajoasa, care iesea da’ intra repede inapoi plina de flori, de zici ca era copac. Ce sa facem, va iubim!

Asta se intreba tipa de la Antena1 astazi. Poi sa vedem, este scoala importanta?

Pentru mine, este importanta, ca nu am parinti cu portofelul gros care sa-mi deschida usi in viata, iar eu sa stau si sa ma scobesc in nas, asteptand ca zeci de companii sa-mi bata la usa si sa-mi ceara CV-ul umflat cu prostii. Poi daca e importanta pentru mine, ar trebui sa invat. Cum sa invat? Continue Reading »

Cu siguranta toti care ati trecut prin liceu, scoala si alte acareturi, v-ati lovit de momentul istoric in care, erati pusi in fata persoanei voastre la o ora de dirigentie/psihologie si fortati sa va autocaracterizati. Continue Reading »

Din totdeauna m-am declarat adversarul numarul 1 al institutiilor de invatamant (in special liceul, in ultimii ani). Nu pentru ca vreau sa fiu tampit si sa nu invat, ci pentru ca ma consider autodidact. De ce autodidact? Continue Reading »

De cand cu Uniunea asta Europeana, au inceput campaniile “antidrog” la scoala. Campanii antidrog e mult spus, Continue Reading »

Nu sunt chiar un elev model cu o prezenta extraordinara la liceu, dar, mai presus de toate, sunt om inzestrat cu ratiune, si asta’i singuru motiv pentru care tastez acuma cu scarba si dispert, randuri despre sistemul educational din Romania. Sistem care, e criticat de multi dar ramane la fel. Sistem care e menit sa’ti bage in cap mult mult cacat, in speranta ca vei face din el aur. Dar asemeni unei mori, ce ti se baga’n cap, aia scoti pe gura mai incolo. Singura solutie e sa spui nu cacatului din invatamantul romanesc.

Apreciez multe cadre didactice din liceul meu. In mod ironic le apreciez exact pe cele care’mi fac ora lunga si interminabila. Dar nu la profesorii de la clasa se limiteaza problema asta. (Cu toate vinovati sunt si acei disperati dupa materia lor, pe care nu`i suport!) . Buba mare consta in incarcarea programului zilnic cu materii fara de folos. Din 6-7 ore pe zi petrecute la scoala maxim 3 sunt materii importante, menite sa ma ajute sa razbat in viata asta maro.

Avem parte de atata scoala, incat sa putem candida toti la presedentie in 10 ani. Votati-va!

Niciodata nu am inteles rostule excesului de zel in invatamant. Acuma cand sunt la cateva ore distanta de teza la matematica, ma intreb daca a meritat efortu depus 3 zile intregi, pentru a supravietui unui test de 50minute. Infricosator.

3 ore…pentru 50 de minute. Ce minute concentrate. Oricum nu inteleg ce e cu tezele. Suntem (sau ma rog, sunt) testati sistematici tot semestru, iar la sfarsit, ca un ultim chin suprem/extrem (si alte cuvinte cu “-em” ) suntem obligati sa dovedim…ca nu am hibernat un semestru intreg. Pai frateeeee, m’ai testat tot la 2 saptamani, ca sa nu HIBERNEZ, nu te’ai convins ca am invatat CEVA?! Si in caz ca nu am invatat, nu e LOGIC ca acuma la o ultima testare, e imposibil sa fac CEVA, daca la cele precedente am frecat menta.

Cam multe lacune in sistemu asta, infect, corupt, prost, neadecvat etc.