Tag: Romania
Hai sa ne dam cu parerea despre revolutie
Poi nu? Hai s-o facem.
O numim revolutie, protest, manifestatie sau oricum ne pica mai la indemana.
Ne dam cu parerea. Stim si noi despre ce e vorba dupa cum vedem la TV, ziare, internet. Uite asa ne facem o imagine despre ce se intampla. Dar nu putem sa ne desprindem de la televizorul luat in rate si sa iesim afara sa vedem ce se intampla cu adevarat.
Am auzit ca sunt huligani. Gata. Ne-am invatat minte. Toti care sunt in strada sunt huligani. Noi stam in casa, ca doar nu o sa schimbam noi tara asta, nici copiii nostri.
Asta e mentalitatea de care m-am lovit zilele astea, motiv pentru care am iesit in strada.
Da, in strada sunt si persoane care au iesit doar pentru ca e rost de scandal. Aproximativ 0.05%, si aici ma refer la un aurolac care tipa chestii trestii pentru ca lumea ii da un leu.
Sansele ca toate problemele sau macar majoritatea sa se rezolve, sunt aproape inexistente. Si totusi, de ce atata tam-tam? De ce sa iesim in strada? Pentru simplul fapt, ca din cand in cand e bine sa ai impresia ca poti schimba ceva. Merita sa incerci. Merita sa iti impui punctul de vedere. Merita sa cauti o cale prin care sa te faci auzit. Continue Reading
Avem nevoie de 1 Decembrie
Dragi tovarăși și prieteni. Astăzi de 1 Decembrie, zi de doliu național am hotărât să folosesc diacritice, întru cinstirea preastimabilei limbi române.
E trist că avem nevoie de o anumită zi în an când să ne aducem aminte că nu trăim în America, Germania sau Spania. O zi în care să ne spunem că nu ne e rușine să ne recunoaștem identitatea. Eu, nu am nevoie de 1 Decembrie, eu sunt român 365 zile pe an și în fiecare zi îmi dau seama că, indiferent cât de anoști îmi sunteti (voi ăștia care nu știți ca România e la Nord de Balcani și nu Undeva în Balcani), tot nu am tupeul necesar pentru a fugi.
Ura asta pentru România ca țară, e nejustificată. Ca și țară, România ar fi superbă dacă nu ar fi locuită.
Dacă vreți să detestați ceva când vine vorba de România, dacă vreți să vă vărsați spumele si amarul pe cineva, puteți să o faceți pe anumite persoane. Care persoane? Alea pe care le votați după un mic și o bere (d-aia le votați, nu? să aveți pe cine scuipa).
Românii nu sunt țigani.
Parvenitii
E vorba de cuplul pe care l-am mai pomenit pe twitter intr-o sambata in care imi curgeau mucii printr-un autocar.
Ea: romanca tanara, considerata ca fiind frumoasa si desteapta de catre vecinii de pe scara blocului si membrii familiei; Mai putin ala micu’ care ii zice ca are prea mult fond de ten pe fata. Aspiratii inalte, ce sa mai…nicidecum una ca toate celelalte.
El: roman plecat dincolo. Pe numele de scena Vladimir (eu inca mai cred ca defapt il cheama Vlad sau Vladut, dar se semneaza cu Vladimir pentru ca mai putin mainstream). A facut cine stie ce pe dincolo, unde era plecat de 10 ani (din cate am inteles), a strans un ban, a pus o burta si a venit acasa sa se relaxeze. A uitat si limba intre timp si o da pe englezeste acum.
Amandoi in drum spre Sibiu (cred?!), ca fata vroia sa ii arate tipului ce capitala cultural-europeana avem noi.
La fiecare statie in care oprea autocarul, tipu’, Vladimir, lua o geanta dupa el si cobora cu ea jos. La un momentdat soferita (da bai, era o soferita) o intreaba pe stimabila doamna care nicidecum nu era ca celelalte femei pe care le vedeti pe strada, de ce iubitul ei poarta dupa el geamantanul de parca ar fi un cadavru de caine ascuns. Continue Reading
Ca la 60 de ani
De can’ am venit la Kolosvar (sau, cum imi place mie, Cluj) am inceput sa umblu tot mai des cu autobuzu. Defapt, doar cu autobuzul ma plimb.
Autobuzul e locul in care imi lucreaza mintea cel mai mult. Vad tot felu’ de oameni, din diferite clase sociale si imi place la nebunie sa imi imaginez ce-a facut fiecare cu viata lui.
Astazi, par example, ma uitam la un mosulet, la 65 ani care statea pe scaunul din fata mea si privea in gol. Si statea el acolo cu un geamantan in brate si uitandu-ma mai bine la el am vazut ca nu priveste in gol, ci plange. Bai, eu cu mila stau foarte prost. Pentru mine mila e un lux care nu mi-l permit, dar de data asta am ramas frapat.
Omu ala, dupa ce a servit statu’ timp de 30-40 ani, sta acum si se plimba cu un autobuz care nu ii ofera confortu pentru care a cotizat ani de-a randul. Probabil nici asigurarea medicala nu ii acopera medicamentele, sau tratamentul cu cyberknife pentru cancerul la prostata cu care s-a ales dupa ce si-a dat sufletul pe santierele sau prin minele patriei.
Si ca el sunt multi. Ce zic eu multi, foarte multi, ca sa ajunga la 60 de ani si sa se plimbe cu serviciile de inalta calitate ale RATUC-ului dintr-o parte in alta pentru a pune mana pe un leut si pe inca unu, si poate poate la sfarsitul lunii reusesc sa plateasca taxele, medicamentele si daca au noroc pun mana si pe-o felie de paine.
Imi tradez tara
(vorba unui pretin)
Dar pana una alta, aleg sa o sabotez.
Nu mai dau locu meu din autobuz alora mai in varsta, daca pana la respectabila varsta de (introduceti aici ce numar vreti) nu au invatat sa citeasca tabla aia de pe autobuzu de la ora 7 pe care scrie “ELEVI”.
M-am saturat de profesorii incompetenti cu aere si besini care primesc o caruta de bani doar ca sa fie aroganti in fata a 120 elevi, care le raspund cu aceiasi aroganta, dar o fac pe gratis.
Daca in 2011 romanul nu poate percepe diferenta dintre aplauze si fluieraturi & zbierete, vreau sa fug din tara sau prin tara. Mi se pare de bun simt sa pui mana pe un topor ud si sa treci prin multimea de ciobani fluturandu-l la nivelul capetelor. Mi se pare o nesimtire sa ramai indiferent la o asemenea manifestare a inculturii, intr-o societate care se vrea moderna si cu aspiratii, oarecum, inalte.
Sa îmi explice şi mie cineva!
Am o dilemă. Să îmi explice şi mie cineva, motivaţia solidă care se află în spatele amenzilor şi taxelor pentru parcare. Dar vreau argumente solide, nu d-alea puerile care le pot primi şi de la omu’ responsabil cu hârţogăraiele din geamul maşinii. Continue Reading
Jurnalism 2.0
Cum faci pe jurnalistul?
Te-apuci si traduci, sau dacă nu poţi, faci rezumatu articolelor de pe wikileaks.
Daca eşti pe val poate ne scrii si-o carte, ca noi suntem in stare să te citim pe tine pe al tău site cu ştiri, dar nu putem să citim direct de pe mirror-uri articolele alea.
Hai că ne-ai fraierit de data asta, chipărosule.
Pe evz.ro e plin de leak-uri de pe wikileaks.
Şi eu pot: luaţi de-aici jurnalism la kil si la metru.
Tragand munca de coada si mâța de par
Scopul multor angajati din Romania e acela de a promova firma la care lucreaza prin simpla afisare in public imbracati cu un tricou de rahat dar siglat cu logo-ul corespunzator.
Asa si cu inutilitatile bipede din real.
Am intrebat 3 specimene despre casete miniDV, 3 specimene in mai putin de 5 minute, si am primit 3 raspunsuri diferite. Nici unu nu s-a sinchisit sa-mi arate exact unde gasesc ceea ce-mi trebuieste.
In speranta ca cel putin unu din cei trei ratati care m-au factu sa-mi pierd pretiosul si irecuperabilul timp, datorita comoditatii lor, va citit aceste randuri scuipate-n ceas de seara tin sa o spun la modul cel mai direct: Esti platit sa-ti faci treaba. Nu sa razi de colega. Cu colega. Fara colega. Nu sa-mi dai coordonatele raionului. Nu! Tu trebuie sa vi, sa imi areti produsul, iar daca eu sunt un lenes nesuferit, sa mi-l pui si in cos. La urma urmei, nu e in interesul meu sa-ti cumpar produsul, dar, cred ca e in interesul tau si al scumpei paini de pe masa, sa-l vinzi.
