Tag: oameni
Mai bine un boschetar
Am hotarat ca e mai bine sa ajuti un boschetar (aurolac sau homless, cum va indeamna inima sa il numiti) decat sa ajuti pe cineva cunoscut.
Daca ajuti pe cineva cunoscut, indiferent cat de tata altruistilor esti, astepti inevitabil sa vezi o urma de multumire sau respect. Nici vorba de asa ceva. In alta lume si cu totul in alte situatii.
Daca il ajuti pe unu de pe strada, care nu stie cine esti si cu care nici nu vrei sa intri in discutii existentiale, nu ai nici o asteptare. Pleci de la premisa ca e imposibil sa-ti multumeasca si e imposibil sa se comporte ca un om cu tine daca il ajuti. Si totusi sunt si exceptii, cu 2-3 sau poate 4 clase peste cei de care spuneam la al doilea alineat.
Bun, spuse fiind cele de mai sus am zis ca astazi, cand ajung in Baia Mare fac o fapta buna (fapta buna, vorba vine…). Am luat ceva de mancare si am zis ca il hranesc pe primu’ boschetar care-mi apare-n cale.
Il reperez, deschid geamu si ii fac semn sa vina. Bai, cand nu vrei sa dai de ei, parca toti te vaneaza, cand il chemi tu pe unu din ei, se uita la tine de parca vrei sa ii dai o punga cu antrax si apoi sa il legi dupa masina. Isi ia copilu’ inima-n dinti, vine, ii dau ce aveam de dat si inainte sa plece imi spune:
- Auzi baiatu’, da 50 de bani n-ai sa-mi dai?
Iepoca primitiva direct din Chisinau
Chisinau 2011. Nu Somalia. Nu Africa. Chisinau.
Un anume el cu diplome si tot tacamu, vrea sa isi caute de lucru. A invatat si a luat note bune intr-un sistem defect. S-a ales cu hartii care sa ii ateste cunostiintele si competentele. Si s-a mai ales cu usi trantite in nas. Ca aia de la birouri sunt prea ocupati cu facebook, solitare si alte acareturi.
Cu toate asta, are bunu’ simt si discernamantul (de care multi duc lipsa) si alege sa nu dea in cap.
In schimb, ca sa supravietuiasca, mananca animale calcate de masini. Caini si pisici. Si lumea se intriga. Unii isi fac griji pentru copiii lor, ca nu cumva sa ajunga in farfuria astuia, in loc sa isi faca griji pentru copiii lor care se lasa educati de facebook, State, Inima de Tigan si Miss fata de la tara.
Clipu’ vorbeste de la sine. Continue Reading
Când începi să vezi omul cu alţi ochi
Să presupunem, dar doar să presupunem (pentru cei care sunt bănuitori de profesie, e o situaţie ipotetica) ca afli ceva despre o persoană. Ceva, urat, că dacă e ceva frumos nu ştii ce poziţie de lingău sa adopţi. :)
Deci, afli ceva urât. Şi ca să facem treaba mai incitantă, luăm ipoteticul caz în care e vorba de o persoană pe care o cunoşti din vedere si la modul Salut – Salut. Adică, e un nimeni ajuns la rangul de salut.
Ei, aici nu înţeleg o chestie: Dacă tot aveai o relaţie platonică, o relaţie doar de dragu de-a spune un salut cuiva, o relaţie forţată de împrejurări si, probabil, de faptul că împărţiţi acelaşi liceu, de ce la aflarea chestiei ăleia de care spuneam mai sus începi să vezi altfel omul?
Şi nu altfel adică cu indiferenţă, ci altfel adică cu scârbă.
Aşa e în natura mea (adică a mea, mă!) să dezlănţui o scârbă nemaipomenită pe meleagurile mioritice, atunci când sunt pus într-o situaţie de genu.
Regresam
Pentru ca vrem sa ne indobitocim pe gratis si ne lasam dusi de nas exact ca vaca pe care-o mulgeam la tara. Asta e frate, regresam!
Regresam pentru ca inca mai avem printre noi persoane care nu pot accepta ca nu toata lumea le vede cu aceeiasi ochi magulitori. Persoanele alea care nu vor sa inteleaga nici in ruptu’ capului ca nu pot fi privite de toti oamenii la fel, pentru ca nu toti dobitocii au aceleasi gusturi. Suna atat de feeric si de poveste, iar ceea ce e mai tragi e faptul ca e adevarat.
Regresam pentru ca batem din papagal si facem atata valva pe marginea mortii presedintelui Poloniei. Familia aia chiar are nevoie acuma de o mediatizare atat de scarboasa si prosteasca, facauta de televiziuni de dragul rating-urilor. Dispareti!
Regresam pentru ca ar fi prea usor sa evoluam. Iar ceea ce e usor, e dubios. Daca e usor nu e bine, iar daca e greu si asudam pentru ceva, e bine si ne simtim impliniti, chiar daca ne varsam sudoarea pentru nimicuri nefolositoare.
Eu insumi sunt intr-un regres total, deoarece stau aici si va dau lectii despre viata, in timp ce pe majoritatea ii doare-n cot, iar tot ceea ce-si pot dori sa vada pe net sunt manele si femei.
Fotbalul de amatori
In ciuda faptului ca-s un antisocial frustrat si nesuportat de lume, nu stiu cum dar din cand in cand ma mai cheama unu altu la o miscare, gen fotbal. Si-mi place. Imi place sa joc, dar frumusetea jocului dispare cand izul de mentalitate ţaraneasca isi face simtita prezenta.
Toata frumusetea jocului e eclipsata de copilasii aia care au impresia ca fotbalul se joaca cu gura.
Copiii aia care nu pot intelege ca pe teren fugi/alergi – joci, nu faci pe antrenoru’ din simplul motiv ca ai mers acolo sa te joci fotbal nu sa te joci de-a antrenoru’. Asta ar fi un motiv. Alt motiv ar fi acela ca din timp ce nu poti lega 2 pase, nu poti tine mingea langa picior mai mult de 3secunde, e clar ca nu esti menit sa dai indicatii. Nu ai ajuns la nivelul acela de sensei al fotbalului care sa coordoneze jocul, sa ma dirijeze pe mine si sa-mi dea indicatii!
Partea nasoala e ca nu le pot spune in fata. Nu-i pot lipi cu fata de teren si sa le bag pe urechi cele spuse mai sus, pentru ca eu as fi ala rau si barbar. Ciudat e ca barbaritatea cu care e exprimata prostia si incultura lor nu e condamnata de nimeni.
Da, e vorba de incultura, cand nu esti in stare sa-ti accepti conditia de mediocru’ in ale fotbalului si incepi sa te crezi semi-zeu, in speranta ca daca pe tine nu te poti minti ca esti slab o sa reusesti sa-i minti pe altii.
Uite d-asta Romania nu are echipa de fotbal. Ca din 11 oameni pe teren, 12 is antrenori.
