Tag: liceu
Acum un an
Acum un an, un an bun, mă jucam de-a simularea UTC. Era vremea când credeam că le ştiu pe toate (acum sunt sigur că le ştiu pe toate). Ei bine, ţin morţiş să menţionez că simularea oficială de anu ăsta mi-a demonstrat că sunt oricum, dar prost nu.
Asta e aşa, să vă arat cât de mult îmi place să vorbesc despre mine, în primul rând, iar în al doilea să vă arăt că aceasta e probabil cea mai importantă ştire de astăzi.
Da daa
Ocupat cu una alta am ignorat coltul meu virtual de refulare.
Până una alta, vă zic că am lansat la baltă www.StirIT.ro; Intraţi iar mai apoi spuneţi-mi cât de absurd de fenomenal sunt. Încă se lucrează la el, aşa că o sa ignor cu nonşalanţă criticile mai mult sau mai puţin profesionale. :)
Am trecut pe la Cluj să mă iniţiez în ale politehnicii. Parcă am făcut un trip in altă ţară, iar dacă pot să ignor alea două ore de foc continuu, a fost chiar drăguţ!
Vă spuneam eu cât de mult mă irită liceul si dezinteresul unora. Ei bine, nu s-a schimbat nimic.
Sacrificii
Mi-a ajuns cuţitu la os şi umezeala la buci (oops) fapt pentru care m-am apucat de învăţat. Ireal imposibil dar totuşi adevărat.
Acestea fiind spuse, peste exact 5 ore si 38minute mă voi scula din aşternut in toată frumuseţea de care dau dovadă dimineaţa şi voi citi despre Alexandru Lapusneanul care a pus de-o combinaţie cu Harap Alb la Moara cu Noroc.
La acea ora matinală, când toţi vă întoarceţi pe cealaltă parte să dormiţi încă o oră bună, eu o sa….nu contează.
Ah, o dau dispărută pe tipa care mi-a spus că-s hidos. Nu de-alta, dar mi s-a şoptit că e supraponderala şi-si face poze wide in oglida. Willy mamă, come back home!
P.S. O colegă se gândeşte că ‘tipa care mi-a spus că-s hidos’ e complexată pentru că e grasă. Dacă e aşa, vreau să-i amintesc că obezitatea e o derivată a prostiei, prostie de care nu duce lipsă. Little fatty boom-boom!
Nostalgie sintetică
Post scriptum
Am fost atât de ocupat zilele acestea cu un serial numit Chuck, serial care daca veni vorba, e foarte culeanu si tipu ăla îi bate-n stil geci cean pe toţi care crede el ca merită. E, şi urmează admiterea. Dar..
Încă câteva săptămâni şi o sfârşesc cu a doişpea, iar dacă vă întrebaţi, cred că pentru mine vor fi cele mai lungi săptămâni din cei 4 ani de liceu.
Nu mă, la mine nu există părere de rău după X sau după Y.
Sincer, şansele să uit de majoritatea colegilor sunt colosale, aşa că, nu văd de ce mi-aş irosi timpul cu păreri de rău si nostalgii.
Parcă trăiesc un deja-vu. Precum acum 5 ani când mi se spunea că voi jeli după anii ăia de scoală, la fel acuma mi se prevesteşte o mare nostalgie după liceu. Nu prieteni. După 8 ani de scoală nu m-am întors pe-acolo. Nici măcar pe trotuarul din faţa şcolii nu ştiu dacă am mai călcat. Şi nu-mi pare rău. Dimpotrivă, mă simt bine-aşa cum sunt. Iar când va veni momentul să plec din liceu, voi pleca cu acelaşi avânt. Si mă voi întoarce…în caz că mi-am uitat ceva.
Dar, dacă sunt printre voi persoane nostalgice si sensibile, împrieteniţi-vă cu colegii pe facebook că o să vă treacă euforia asta de despărţire si nu vreţi mai apoi să regretaţi că v-aţi lăsat numărul de telefon prin nu-ştiu-ce albume. Şi explicaţi-mi şi mie ce v-o făcut să vă ataşaţi în halu ăsta de ei.
Un viitor incert
Gata. Sunt a doişpea şi încep s-apară tot felu de întrebări in capu meu, dar cea care se repetă la nesfârşit e: Încotro?
Am ajuns la episodul ăla din viaţa mea, în care eu ar trebui să fac mutarea de maestru. Să gândesc in perspectiva şi să-mi găsesc o facultate care sa mă satisfacă intelectual. O facultate care s-o fac cu drag. Să ştiu că după ce-o termin, o să-mi câştig cornu si laptele in domeniul pentru care m-am pregătit 6 ani.
E drept că generaţia asta a mea e tare visătoare şi decât să înveţe o meserie mai bine inventează una. Dar, să spunem ca eu fac parte din puţinii care nu se lasă duşi de val si nu se văd biznismeni.
4 ani de liceu. Făcuţi degeaba? Asta e prima părere. A doua problemă se iveşte la inevitabilul gând că, după încă 6 ani (de data asta de facultate) s-ar putea sa fiu la fel de dezamăgit ca acuma. Gurile rele spun că s-ar putea să înverzesc cu diploma de inginer IT (să zicem că) in mână, gurile bune spun că scăparea e afară, afară din ţară, iar mie îmi place să cred că totuşi mai există speranţă. Continue Reading
Probleme cu somnul
Am o probleme cu somnul.
Adorm in pat, iar cand ma trezesc e ora 12 si sunt la liceu.
Despre bale’
Si nu d’alea de caine, chiar daca au fost si d’astea.
Ca sa spulberam orice urma de mister, io mi-s de la Sincai. Astia din Baia Mare deja ma vad in subconstient: mic, ochelari, tuns scurt, cravata. Si au foarte mare dreptate.
Nu despre asta e vorba. E vorba de pozele de la balul* de la liceu. Parerea mea e aceeiasi, indubitabil de neschibata.
Ceea ce face mult mai amuzanta toata treaba, e faptul ca ma uit la poze, si ma intreb daca cu siguranta toata gloata de-acolo e de la liceu. Adica, sunt constient ca nu ii cunosc pe toti, pentru ca sunt foarte putini interesanti si nu au nimic de oferit, dar, totusi vreo mufa cunoscuta pe-acolo, pe care s-o fi vazut in treacat pe langa baie sau pe coridor. Nu dom’ne, nimic nimic nimic.
Organizatorii parca imi aduceau aminte ca prin vis de ceva elevi de la liceu.
Toate temerile referitoare la prostia care mocnea in sufletele tinerilor sincaisti a fost adeverita in momentul in care, scena a fost luata cu asediu in timp ce un tip cu un mixer si altu cu un microfon, cantau house-trance-funky-shit printre lasere desprinse din epocalele episoade din Star Trek.
Sezon Estival
Nu sezonul estival cu Mamaia, Mangalia si alte bunici; Sezonul estival cu balurile bobocilor.
Considerate de multi o prostie, de altii o usita de evadare din necunoscut, o evadarea din realitatea in care ei sunt simpli pioni si nimic altceva.
Euforia care poate fi citita pe chipurile tinerilor puieti de clasa a noua, e foarte asemanatoare cu ceea ce citeai pe fata mea cand speram ca o sa gasesc sub brad ceea ce m-am chinuit sa scriu pe lista de Craciun, in loc sa ies afara si sa ma bat cu capu de zapada. Sper totusi, ca dezamagirea de pe chipul lor sa fie cel putin foarte apropiata de dezamagirea pe care o aveam eu, de-obicei, cand imi dadeam seama ca toata treaba se strica dupa ce gaseam punga sub brad.
La mine-n oras e o adevarata isterie generala cu ocazia balurilor astora. Se vand bilete, se fac invitatii etc. In ceea ce ma priveste am rapit doi dintre organizatorii unui bal, dar promit ca ii voi infometa si le voi da drumu’ , in cazu in care voi fi lasat in pace. Nu cumpar bilete, sunteti ratati si chemati formatii ratate. Word.
Si ca un post scriptum cine-s astia de la Deepside Deejays. Mie-mi suna ca o formatie de circ ruseasca si imbatranita, cu reprezentatii mediocre spre proaste. Pentru un bilet mult mai ieftin pot sa cant eu la frunza, sau, o alegere mai buna gasiti aici.
Valentinel in liceu
Se apropie ziua de 14 februarie, zi in care toti o sa explodati de la atata dragalosenie. Ok.
Eu sunt frustrat si suparat din fire (dupa cum cred ca v-ati dat seama) si trebuie sa-mi iau doza de suparare pe zi, altfel intru-n criza biliara de geniu. Cum ziceam la inceput, in 14 februarie ma astept la explozia asta a dragostei pe pamant, dar, la mine in liceu totul a incepu acum, astazi! Continue Reading
Viata de liceean
Suna ceasu (sau in cazu meu te trezesc parintii). Cauti telefonu pe sub’ perna, vezi ca e 7:00. Primu gand: s-a scurtat noaptea. Desigur, doar ai stat pana la 2 pa net, cum sa nu se scurteze? Te ridici, mai mult adormit decat plictisit, inca cu gandu’ la plapuma din pat, si mergi catre baie. Mimezi o spalare a dintilor, tragi o flegma-n chiuveta, daca ai timp, te mai asezi si pe tron in zilele in care nu esti prea obosit pentru ca nimeni nu risca sa adoarma-n WC! Continue Reading
