Tag: ironie
Sfarsitul e aici
Ascuns dupa sarcasm si cuvinte; Cinism cat cuprinde.
Se obisnuieste la fiecare sfarsit de an sa las aici un post cu multumiri pentru cei cu care am interactionat, mai mult sau mai putin de-a lungul anului care se termina. Deci, incep:
- Multumesc celor care ma citesc. Indiferent daca sunteti sau nu de-acord cu ce scriu aici.
- Multumesc celor care de-a lungul anului 2011 m-au motivat sa-mi maresc doza de sarcasm, ironie si cinism; 3 calitati care fara ajutorul vostru nu s-ar fi dezvoltat.
- Multumesc celor care au ales sa ma vorbeasca. Fara voi, as fi avut impresia ca am o viata monotona. Asa, mi-ati dovedit ca vietile voastre sunt mult mai monotone decat a mea.
- Multumesc celor care au avut incredere-n mine.
Cam asa sta treaba cu multumirile.
Nu stiu ce-mi doresc pentru 2012, iar daca as stii nu as scrie aici pentru ca mai mult ca sigur nu ar depinde de voi. Totusi, vreau un like pe pagina asta, asa, ca sa simtiti ca ati facut ceva pentru mine.
In 2012 treaba merge la fel ca pana acum.
Vine sfarsitul
E oficial.
Vine sfârşitul. Trebuia să ajungă anul trecut, dar a avut probleme la vamă. Anul ăsta a zis că se ţine de cuvânt şi vine. Mai exact, mâine dimineata (sâmbătă dimineaţa, gen) undeva în jurul orei 4.
Spre deosebire de voi, ăştia care o sa piardă toată distracţia dormind, eu o să mă îndrept spre Cluj la ora respectivă, pentru a întâmpina sfârşitul la aeroport cu pită si sare în specificul stil românesc.
Lumea aşa cum o cunoaşteţi cu toţii o să ia sfârşit. Motiv pentru care vă invit în stradă să sărbatorim. De ce?
Pentru că s-a zis cu:
Acum pe bune, s-au terminat ştirile în România?
Povestea lui Titel
Titel e un personaj fictiv. Cei care o sa-l asemene cu unu’ sau altu’ sa nu-mi sara-n cap; nu aveam de unde sa stiu la ce va zboara gandu.
Sa-ncepem:
Ora incepuse de mult. Toti erau prezenti in clasa, mai putin….Titel. Nimeni nu-si putea explica cum si de ce, pentru ca, Titel era elevul eminent care nu ar fi lipsit de la ora nici in cazul unei catastrofe nucleare. Toti se-ntrebau unde e si ce face. Daca si-a prins camasa la slitz? Daca a ramas blocat in baie? Acestea erau intrebari care ridicau parul pe fiecare elev al clasei.
La un moment-dat, cand speranta revenirii lui Titel la ora pierise, usa se deschise larg iar in pragul ei Titel. Mai apasat si amarat ca niciodata. Toti erau stupefiati si nu stiau ce sa faca. Unii dintre ei se pregateau pentru un atac miocardic, altii erau gata sa-l resusciteze. Dar nu, reusi sa-si mute hoitu corpul apasat de durere, la loc.
In ochii lui puteai citi dezamagire si tristete. Licarirea de viata din ochii lui nu se mai vedea. Golul din privire sugera faptul ca ceva nu e bine cu el. Nimeni nu stia daca se simtea bine, sau avuse din nou o cadere nervoasa si spasmotica. Ceea ce era cert, era faptul ca ceva nu era la locul lui in universul feeric a lui Titel.
Minute apasatoare treceu, dar nimeni nu indraznea sa zica ceva catre el. Cu totii se temeau de-o criza neprevazuta pentru care nu erau pregatiti.
Profesorul de la clasa isi lua inima-n dinti si-l intreba:
- Ce-ai patit bã? De ce-ai intarziat?
O liniste asurzitoare cuprinse clasa. Toti isi luasera inimile-n dinti, impreuna cu artere, vene capilare, tot tacamu etc.
Titel, isi ridica cu greu ochii. Trase o gura de aer pe nas. Sopti:
- Mi-am pierdut penarul.
Decebal, Traian, Romania si putina ironie
Haideti sa va spuna baciu’ Alecs, care e adevarul despre Decebal si Traian, intr-un cuvant adevarul despre formarea poporului in care ma incadrez eu, mandru si patriot pana-n globulele rosii.
Se facu’ asa ca, Decebal ajunse-n fruntea tarii, dupa turul doi de scrutin in care-l detronase pe Burebista. Poporul nu-l mai votase in turu’ doi pe Burebista pentru ca le-a ars viile si le-a distrus infrastructura. Si-au dat seama ca nu au cale lunga cu el! Asa ca, l-au votat pe asta tinerel si sprinten zis si Decebal. Continue Reading
