In ciuda faptului ca-s un antisocial frustrat si nesuportat de lume, nu stiu cum dar din cand in cand ma mai cheama unu altu la o miscare, gen fotbal. Si-mi place. Imi place sa joc, dar frumusetea jocului dispare cand izul de mentalitate ţaraneasca isi face simtita prezenta.

Toata frumusetea jocului e eclipsata de copilasii aia care au impresia ca fotbalul se joaca cu gura.

Copiii aia care nu pot intelege ca pe teren fugi/alergi – joci, nu faci pe antrenoru’ din simplul motiv ca ai mers acolo sa te joci fotbal nu sa te joci de-a antrenoru’. Asta ar fi un motiv. Alt motiv ar fi acela ca din timp ce nu poti lega 2 pase, nu poti tine mingea langa picior mai mult de 3secunde, e clar ca nu esti menit sa dai indicatii. Nu ai ajuns la nivelul acela de sensei al fotbalului care sa coordoneze jocul, sa ma dirijeze pe mine si sa-mi dea indicatii!

Partea nasoala e ca nu le pot spune in fata. Nu-i pot lipi cu fata de teren si sa le bag pe urechi cele spuse mai sus, pentru ca eu as fi ala rau si barbar. Ciudat e ca barbaritatea cu care e exprimata prostia si incultura lor nu e condamnata de nimeni.

Da, e vorba de incultura, cand nu esti in stare sa-ti accepti conditia de mediocru’ in ale fotbalului si incepi sa te crezi semi-zeu, in speranta ca daca pe tine nu te poti minti ca esti slab o sa reusesti sa-i minti pe altii.

Uite d-asta Romania nu are echipa de fotbal. Ca din 11 oameni pe teren, 12 is antrenori.

Aaa, mai functioneaza SC Romania Fotbal SRL ?

Fotbalul pentru mine ramane un sport pe care-l practic ocazional, nu am facut din acest sport un scop in viata sau o religie dar, ma roade o chestie: de ce multi fotbalisti cunoscuti care se retrag aleg sa devine antrenori? Continue Reading »