Recent Articles
B de la Baia Mare sau Bloggeri
Toata chestia porneşte de la ce am citit aici. Vreţi să ne promovăm? Să ştie lumea de ce aberăm fiecare pe-unde-apucăm? Hai să vă arat eu cum se face.
Ăsta se vrea a fi un articol plin de linkuri, în special către cei pe care-i citesc bilunar. Un articol în care îmi permit aroganţa de a ataşa fiecărui blogist, o fraza care mi se pare amuzantă. Dacă nu stiţi să gustaţi gluma…învăţaţi. Ordinea, e aleatorie.
- robbie – Să ducem wordpress-u-n peluză!
- Mihai – Leţ start ă project.
- Radu – Am văzut un film cu rapperi. Din ‘69
- Dani Orza – My name is Dani. ANOSR Dani.
- Paul – Scriu cuvinte lungi cu inţelesuri mici.
- Adrian – Sunt atât de şmen, încât cu blogul pe privat, am trafic mai mare ca voi.
- Ricardo – Live blogging from camion.
Puteţi ignora ce-am scris, v-am linkuit de nu mai stiţi de voi! :)
Concurs @ stiintaazi.ro
Trăim într-o lume, parca dresată pentru a folosi internetul în cele mai penibile si mediocre moduri. Aici ma refer la facebook si messenger. Ei bine, daca tot există informaţie în volum atât de mare pe internet, ea trebuie concentrată într-un anume loc, pentru ca omul 2.0 nu are timp s-o google-ească. E într-o grabă continua.
Ei bine, pentru oamenii ăstia exista un forum activ de ştiinţă în limba română.
Hai s’o recunosc, scriu articolul pentru un concurs, dar, dacă nu era sa fie concursul ăsta care să mă momească şansele să fi gasit site-ul erau minime, dacă nu, nule.
Site-ul e o iniţiativă bună, nu fiţi răi, nu spun asta pentru ca trebuie sa fiu…pupincurist, dar pe langa rebuturile lansate zi de zi in România, trebuie si un site ca StiintaAzi.ro care sa spele căciula noastră, a românilor si să arate că dincolo de imaginea nu prea drăguţă, dar colorată pe care o avem, există încă speranţă la ceva bun. ;-)
Ar mai fi multe de spus, dacă ar fi să mă storc aici, dar de la participarea la un concurs la prostituţie intelectuală, e un pas mic, iar eu nu risc nimic.
Spamul de la Orange şi-a găsit naşul
Presupun că mulţi dintre voi (cot la cot cu mine) aţi sărit pe oferta de la orange; Unii pentru ca doreau să se îmbogăţească miraculos peste noapte, alţii precum eu, pentru cele 15 mesaje gratuite promise.
Când am făcut mişcarea asta nu m-am gândit că o sa fiu supus spamului zi de zi. Dar, am găsit rezolvarea:
- Dacă ai o cartela prepay, suni la 444 apoi tastezi 11010 si dai de-un nene sau de-o tanti căreia îi spui ca nu mai vrei mesaje tâmpite.
- Dacă eşti pe abonament, suni la 411 apoi tastezi 12201 si faci aceeaşi chestie ca mai sus.
Gata cu spamul! :)
Putem fi ca Apple? Vă rog.
E vorba de Microsoft si noul lor mouse, adicătelea Touch Mouse – Microsoft.
Care-i paralela cu Apple? Simplu.
Precum Steve Jobs scoate gadgeturi doar pentru ograda lui, adică doar pentru Mac & co. văd că aşa începe si Microsoft-ul.
Un mouse, pe care s-a stat 2 ani conceput in mod special pentru Windows 7. De ce nu pentru XP, NT?
Oricum, 80$ nu sună a preţ de criză.
Generaţia facebook
Încep prin a spune că … trăim într-o lume nebună, nebună de tot.
Aveam nişte speranţe deşarte, cum că, viaţa ar putea să mă ia mai moale, mai încet, ca sunt încă mic. Dar nu.
Tot liceul s-a isterizat săptămâna aceasta când a aflat că, una din colegele lor (hai, fie, colegele noastre) a luat o ţeapă românească de la prietenul ei si s-a ales cu poze nud pe profilul ei de facebook.
Are 17 ani. E minoră. E subdezvoltată, adica e încă la stadiul de homo sapiens. Cât despre iubirea pe care i-o purta ăluia, nu ştiu ce să zic. Atâta timp cât îi permiţi unei persoane să te pozeze..nud, dai dovadă de o imbecilitate crasă. Atâta timp cat ai impresia că pozele cu tine nud reprezintă o chestie misto şi amuzantă, din nou, dai dovadă de o imbecilitate crasă.
Nu ştiu ce poate fi in capul ei. Oricum, n-o duce până la ignat. Îi mai dau aproximativ 1 săptămână, după care (sper) îşi face bagajele şi ne părăseşte.
Am încercat să-i găsesc circumstanţe atenuante. Am presupus că avea datorii la cămătari si aceştia au forţat-o sa se injosească in halul ăsta. Mă gândeam ca a fost drogata. Beată. Somnambulă. Dar degeaba. Prostia nu cunoaşte limite. Nu există circumstanţe atenuante pentru asemenea chestii.
In incipit, am trecut printr-o etapă miloasă. Îmi părea rău. Acum, parcă inevitabil părerile de rău s-au transformat in scârbă si tind să se transforme-n repulsie.
Când vedeam la televizor ştiri ca astea, eram indiferent. Mă gândeam ca lumea în care mă învârt eu, e alta. E un Matrix. Dar acuma, îmi dau seama ca e aceeaşi mizerie peste tot. Toti se scaldă în aceeaşi mocirla, iar unii ţin neapărat sa posteze pozele. :)
Si totuşi, are careva mailul lui Diaconescu?
Când începi să vezi omul cu alţi ochi
Să presupunem, dar doar să presupunem (pentru cei care sunt bănuitori de profesie, e o situaţie ipotetica) ca afli ceva despre o persoană. Ceva, urat, că dacă e ceva frumos nu ştii ce poziţie de lingău sa adopţi. :)
Deci, afli ceva urât. Şi ca să facem treaba mai incitantă, luăm ipoteticul caz în care e vorba de o persoană pe care o cunoşti din vedere si la modul Salut – Salut. Adică, e un nimeni ajuns la rangul de salut.
Ei, aici nu înţeleg o chestie: Dacă tot aveai o relaţie platonică, o relaţie doar de dragu de-a spune un salut cuiva, o relaţie forţată de împrejurări si, probabil, de faptul că împărţiţi acelaşi liceu, de ce la aflarea chestiei ăleia de care spuneam mai sus începi să vezi altfel omul?
Şi nu altfel adică cu indiferenţă, ci altfel adică cu scârbă.
Aşa e în natura mea (adică a mea, mă!) să dezlănţui o scârbă nemaipomenită pe meleagurile mioritice, atunci când sunt pus într-o situaţie de genu.
V-aţi întrebat vreodată de ce..
.. cutiile alea mari de detergent sunt atât de interactive? De ce au atâtea culori, desene, titluri şi subtitluri?
Poi haideţi să vă explic eu cum stă treaba.
Vreţi nu vreţi trebuie sa recunoaşteţi ca locul in care creierul funcţionează peste parametrii normali, locul unde vedeţi in perspectivă, in 3D şi in viitor (nici chiar aşa) este…pe tron/buda/wc.
Acolo, lucrurile capătă un alt înţeles. O altă semnificaţie. Şi, ca să ajungem unde vreau: care-i faza cu ambalajul de la detergentul ăla de-un kil? Uite: Continue Reading
A doispea la liceu
E’atat de greu, incat imi permit un moment de relazare in care sa contemplez la asta.
1) Se pare ca am un mega smart phone, de pe care pot posta pe blog; Telegrafic, ce-i drept dar e bine si’asa rau cum e.
2) Abea acum se crapa de ziua, orice om normal care nu traieste in Romania abea acum se gandeste sa se ridice din pat.
3) Mai frustrant ca orice lucru frustrant e ca noaptea, nu am somn. Dar, dimineata nu stiu cum sa scap de el.
4) Asta trebuia sa fie un post structurat pe punctulete si liniute, ca sa nu se vada trecerea brusca de la o idee la alta, dar, nu stiu cum sa fac asta, asa ca intelegeti banala scuza.
5) E frumos a doispea. Se spune ca dupa anii de liceu o sa-mi fie cel mai dor. Si de colegi si de profesori. In cazul asta, nu pot exprima in cuvinte cat de mult astept ‘sa-mi fie dor de ei’.
6) Tinand cont ca, a doispea fiind sunt oarecum favorizat si ies primul din clasa. E-atat de sinistru pe coridor, incat aproape ca incepe sa-mi pese.
7) Cel mai folosit cuvant in liceu e ‘mate’. Daca liceul ar fi twitter-ul ‘mate’ sigur ar fi in ‘trending topics’.
Şoferii de pe Dacie sunt cei mai proşti!
Pe parveniţii cu maşini luxoase, îi înţeleg când sunt proşti in trafic, pentru că nu poţi să te dai rotund într-un merţan şi să şi gândeşti. Când eşti snob, nu eşti multitasking şi gata.
Dar, care e faza cu ăştia de pe Dacie? Nu, nu orice Dacie, doar aia vintage, Dacia 1300.
Pe aceeaşi trecere de pietoni, in aceeaşi zi în decurs de câteva secunde au trecut pe lângă mine 2 şoferi pă dacie. Stăteau cocoţaţi pe volan ca cocoşul, dar nu au putut beli ochii să vadă daca nu cumva e cineva pe trecere.
Ăia ar trebui reexaminaţi. Sau se-aplică altfel regulile pe la ţară pe-acolo pe la ei?
Profi ori ba!
Zilele astea am realizat că, dacă vrei să faci o treaba ca la carte, nu româneşte, nu poţi să o iei pe scurtătură.
Aici mă refer la…capturarea casetelor miniDV. Nu stau sa explic ce şi cum se mănâncă.
Toata treaba asta cu capturare, editare, montare, exportare (mă simt deştept când folosesc termenii ăştia) am încercat s-o fac cât mai repede. Adică sa folosesc programe de elita (Premier-ul de la Adobe) si pentru treburile mici si aparent neînsemnate sa folosesc mizilicuri (ex. ULead de la Corel).
Şi ce credeţi că am învaţat? Treburile făcute in programele talibane nu sunt iubite de Adobe. Clar! Nu poţi face treaba pe jumate profi. Ori lucram de la cap la coadă cu ei..ori nu lucram.
Ce s-a capturat de pe caseta cu Ulead, nu poate fi importat in Premiere! Asta ta lecţie de viaţă.
Băi, îs prea obosit ca să pun toate diacriticile.
