Mi lene sa va scriu despre 1 mai, dar, un copil care urma sa petreaca si el 1 Mai muncitoresc la gratar, o intraba pe ma-sa: Si saptamana viitoare e deschis la iarba verde? Nu! Doar anu viitor de 1 mai.

Update dupa ce imi trece lenea.

Dupa crima, viol si politica, in top-ul celor mai difuzate subiecte se afla…greva.

Toti fac greva. Dar, dupa cum binestiti, inca locuim in Romania (nu ne-a cumparat nimeni, of!), si aici grevistii nu sunt in stare sa faca o greva mai iesita din comun. Nu vezi la nici o greva, concerte, confetii, inimioare si artificii. Toate put a mormantari.

Aceeiasi oameni suparati pe sistem, mai suparati ca mine, ies in strada asortati cu totii intr-o culoare stabilita de sefii de trib, si incep sa urle. Aceleasi texte an de an la fiecare greva. Nu compune nimeni o piesa, sa fie cantata pe scena de o trupa bine pusa la punct, cu animatoare etc. NU! Toti urla sa le treaca de foame.

Ce vor in urma grevei? Acelasi lucru: bani! Poi pentru bani se munceste, nu se face greva. Probabil unii din ei au 44 ani de greva la activ si mai au nevoie de unu pentru a iesi la pensie. Mai rasare cate-o pancarda printata la imprimanta firmei, pe banii patronului care e bulangiu si nu vrea sa le mareascsa salariile.

Continue Reading »

Un subofiter de la Sectia 3 de Politie din Capitala, fost poloist la Dinamo, a fost arestat ieri pentru trafic de droguri.

Nu tare inteleg ce va mira situatia asta. Ca respectivu mai sunt ciuperci prin politia romana, care vegheaza la siguranta somnului vostru. Ba mai mult, va ofera un somn adanc si linistit, astfel incat sa-si poata lua partea din celelalte combinatii.

Am stat la politie azi in jur de 1 ora si ceva, pentru a intra in audienta la Comisara. Care, era prea ocupata sa-si bea cafeaua (nu inteleg ce noroc prostesc am, dar pe toti functionarii publici ii gasesc la cafea si taclale cand eu am nevoie de ei).

Dar, pentru o ora jumate m-am simtit ca si Guliver pe-un continent de pitici, si nu ma refer la inaltime, ma refer la iq.

La cum bateau coridoarele parpalacii aia, cred ca erau pe narcotice toti si setati pe slowmotion. Nici ca-i durea-n cot de faptu’ ca stai la o coada infernala, pentru o audienta la Garcea.

Romania te iubesc

Titel e un personaj fictiv. Cei care o sa-l asemene cu unu’ sau altu’ sa nu-mi sara-n cap; nu aveam de unde sa stiu la ce va zboara gandu.

Sa-ncepem:

Ora incepuse de mult. Toti erau prezenti in clasa, mai putin….Titel. Nimeni nu-si putea explica cum si de ce, pentru ca, Titel era elevul eminent care nu ar fi lipsit de la ora nici in cazul unei catastrofe nucleare. Toti se-ntrebau unde e si ce face. Daca si-a prins camasa la slitz? Daca a ramas blocat in baie? Acestea erau intrebari care ridicau parul pe fiecare elev al clasei.

La un moment-dat, cand speranta revenirii lui Titel la ora pierise, usa se deschise larg iar in pragul ei Titel. Mai apasat si amarat ca niciodata. Toti erau stupefiati si nu stiau ce sa faca. Unii dintre ei se pregateau pentru un atac miocardic, altii erau gata sa-l resusciteze. Dar nu, reusi sa-si mute hoitu corpul apasat de durere, la loc.

In ochii lui puteai citi dezamagire si tristete. Licarirea de viata din ochii lui nu se mai vedea. Golul din privire sugera faptul ca ceva nu e bine cu el. Nimeni nu stia daca se simtea bine, sau avuse din nou o cadere nervoasa si spasmotica. Ceea ce era cert, era faptul ca ceva nu era la locul lui in universul feeric a lui Titel.

Minute apasatoare treceu, dar nimeni nu indraznea sa zica ceva catre el. Cu totii se temeau de-o criza neprevazuta pentru care nu erau pregatiti.

Profesorul de la clasa isi lua inima-n dinti si-l intreba:

- Ce-ai patit bã? De ce-ai intarziat?

O liniste asurzitoare cuprinse clasa. Toti isi luasera inimile-n dinti, impreuna cu artere, vene capilare, tot tacamu etc.

Titel, isi ridica cu greu ochii. Trase o gura de aer pe nas. Sopti:

- Mi-am pierdut penarul.

De 5 zile n-am scris.

Va scriu acum cu ultima-mi mana dreapta. Ma seaca.

• femei ajunse-n stare grava dupa ce s-au perindat prin spitale. Exact ce ziceam aici si aici si…aici. Si voi credeati ca eu sunt doar suparat pe viata.
• atat de plictisit sunt incat nici chef sa scriu n-am.
• mai nou, a fi politist se rezuma la a trece pe rosu in intersectii. e tot mai plin orasu de ratati d’astia.

Gata cu permisia asta care mi-am luat-o de la grijile cotidiene. Ma-ntorc la monotonie.

As dori un strudel si o arma.

P.S. Dati o geana aici. Doara eu m-am jucat de developer si seo-ist si tat ce se poate spune.

Presedintele polonez Lech Kaczynski a fost condus pe ultimul drum de numai 19 delegatii oficiale straine, desi peste 60 de tari au anuntat initial ca isi vor trimite liderii la Cracovia, pentru a aduce un ultim omagiu victimelor accidentului aviatic din Rusia.

Si totusi in acelasi timp, undeva in Romania cineva moare de frig afara. Pentru ca a fost scos pe somaj si nimeni nu-l angajeaza fara studii superioare. Pentru ca painea si-a dublat pretul iar somajul nu i-a fost de-ajuns sa-si plateasca chiria. Pentru ca a votat de 20 de ani incoace pentru o viata mai buna si a primit doar firimituri.

La funerariile lui nu vor fi delegatii oficiale. Nu vor fi prezenti vinovatii pentru situatia in care ajuns. Nu va fi condus cu fast, iar cel mai probabil locul de veci va fi in spatele casei parintesti. Pentru ca e scump un loc in cimitir!

De plans nu-l plange nimeni. Avea doi copii si acestia au plecat din tara, pentru ca nu li se oferea nimica de viitor, pentru ca nu aveau nimic asigurat pentru ziua de maine.

Presedintele Traian Basescu nu a declarat nimic cu privire la moartea acestui alegator. Nici nu s-a prezentat la funerariile lui, pentru ca, norul de cenusa l-a impiedicat sa se urce-n luxosul avion si sa manance zeci de milioane pe combustibil.

In fiecare zi, un om moare in aceleasi conditii, dar pentru ca soarta nu l-a binecuvantat cu o functie inalta-n stat nimeni nu baga de seama.

Sa nu va agitati! Ne e valabil pentru toti jucatorii de dota ceea ce scriu eu aici, tocmai de aceea titlul e “jucatorul de dota” pentru ca doar unu cunosc si doar asa construiesc caracterizarea. Sa-ncepem!

Dupa cum vedeti din poza atasata, jucatorul de dota (profesionist, ca altfel se supara) are pometii foarte dezvoltati. Acest lucru se datoreaza incrancenarii cu care traieste fiecare clipa alaturi de eroii sai. Tot din poza se pot observa urechile labartate precum doua antene. Poate vi se pare amuzant dar ii sunt foarte de folos in momentele de liniste cand urmareste cu ajutorul lor pasii creep-ilor care se apropie prin padure. Acest lucru este un plus pe care doar el il are!

Continue Reading »

Dragi maramureseni, va invit cu stima sa va baricadati in case, sa sapati transee in podea, sa puneti la pastrare pungi cu O2, sa aerisiti cat se mai poate apartamentu, casa, (sau dupa caz) tomberonu’.

Totusi, cei de la stiri spun ca noru’ nu va afecta Romania. Desigur, norisoru asta o sa treaca (din cate am auzit) peste Maramuresh plai cu flori, iar Romania se refera-n exclusivitate la Bucuresti. Noi maramureseii, avem autonomie si nu contam pentru maestrii de la Bucuresti.

Sa-mi explice si mie cineva ce-i asa special cu noru’ ca n-am prins faza. Vad nori pe cer toata ziua si nu ma panichez.

Inchei aici si fug sa-i caut pe ai mei. Cred ca s-au ascuns prin camara langa muraturi. Offf!

Update: Mi-am riscat viata si…avem si o poza cu ferocele nor: Continue Reading »

• Nu mi-e frica de boli. Mi-e frica doar de spitalele infecte la usile carora va trebui sa bat si sa cer o seringa.
• Nu mi-e frica de ziua de maine. Mi-e frica doar de faptul ca azi poate fi mai rau decat ieri. Mi-e frica de Romania.
• De dusmani, frica? Niciodata. Doar de prietenii care inca mai cred ca pun botu’ la zambetele lor jegoase, sau la ceea ce obisnuiau sa fie candva, cand un “>:D<” insemna prietenie. Mi-e frica si de mesajele lor, nu cumva sa-i trosnesc cu telefonu’n cap cand ii intalnesc pe strada si nu ma saluta. :)
• Nu mi-e frica de Bau-Bau. Tipa care-mi vinde cornu’ cu ciocolata, poate sa ma arda la bani mai rau decat m-ar are Bau-Bau-ul asta feeric.
• Nu mi-e frica de momentele-n care nu primesc ajutor cand am nevoie. Mi-e frica de inimosii aia care-mi vand ajutoru’ lor la supra pret si nu inteleg ca daca ajuti pe cineva si astepti ceva-n schimb esti un ratat.

Continue Reading »

Miercurea e cea mai oribila zi a saptamanii. E asezata exact la mijlocul celor 5 zile de chin. Nu te poti bucura nici ca e pe sfarsite saptamana, dar nu te poti lamenta nici la ideea ca esti la inceput si n-ai ce face. Miercurea, esti in miezu` problemei!

5 ore la liceu, un fleac. S-o credeti voi. Nu exista zi mai lunga si mai oribila ca cea de Miercuri. Pana si numele ma scoate din sarite!

Sa stiti, ca Marti 13 nu exista! Marti 13 e defapt Miercuri! Fiecare zi de miercuri din tot anu`.