Recent Articles
Ar manca si gura noastra ceva…moca
De ceva vreme, m-am inscris cu un site in programul de afiliere de la eMag. Ca sa aflu si eu mai bine cu ce se mananca toata treaba asta online, m-am aruncat cu privirea pe blogul profitshare-ului.
Am ramas oarecum marcat de comentariile de acolo.
Dupa cum stiti (cei care folositi) sau poate nu stiti si aflati acum, emag-ul va incarca contul cu 100lei la primii 50 de unici redirectionati prin linkurile unice. Singura problema fiind ca, nu puteti scoate banii pana nu atingeti pragul de 350lei.
Ei bine, romanul, nascut cu o gena care ii cere sa faca bani multi din cat mai putina munca isi pune urmatoarea intrebare: De ce nu primesc un bonus si la urmatorii 50? Si tot asa…
Poi, dupa cum spuneam si in postul cu Maria Valutista daca vrei bani, pune mana si munceste. Nu e la fel de usor precum cersitul, dar de cele mai multe ori da roate. ;-)
I have a dream
Asa incepe totul. Sau cel putin asa ar trebui sa inceapa totul.
Problema ta, a mea si a noastra e ca in momentul in care ne loveste cate o idee, primul gand e: Nu se poate aici. Gresit prietene.
Se poate aici, la fel de bine cum poti sa-ti implinesti visul in Austria, in Germania sau in America.
Americandrim American dream-ul la care te gandesti, e doar un cliseu. Nu exista un vis american, exista un vis al tau. Un vis care nu e conditionat de oamenii care te inconjoara sau de tara in care-ti duci traiul.
Si, in premisa celor spuse mai sus, am acceptat sa scriu despre StartEvo. Ei sunt acea partea de oameni, care, in loc sa-ti darame visle, ti le sustin. Sunt de partea ta si sunt gata sa te-ajute pentru a obtine ceea ce cauti. Continue Reading
Maria Valutista
Dacă aia e vreo Mărie care a câştigat într-o lună 3500e poate vă dezvălui eu secretele care stau în spatele succesului de moment.
Ăştia cu reclamele chiar ne consideră o naţie de înapoiaţi mintali si avari?
Vrei bani? Pune mâna şi munceşte prietene.
Inconstienta
Cei care ma cunosc, stiu ca sunt un antitalent innascut cand vine vorba de Chimie. Lucru binecunoscut si de profesoara.
Antitalentul nu ar fi o problema daca nu ar fi insotit de un mare dezinteres.
E nevoie de multa inconstienta in momentul in care lasi pe cineva ca mine sa se ‘joace’ in laboratorul de chimie cu chestii necunoscute. Lucru care o sa-l fac luni. Cu putin noroc o sa recreez Fukushima si o sa apar in ziar. Sau cel putin la mine pe blog.
Inca sunt in faza de negare si cred ca totul o sa fie simplu. La urma urmei, de mic aveam o placere pentru a turna apa dintr-un pahar in altu. Nu cred ca e mult mai diferita experienta de luni. :)
Cand esti citit
Vă povesteam acum câteva zile, de noul meu site StirIT.ro. Ei bine, nu v-am spus pe moment câte persoane mi-au spus că şansele să devină serioasă treaba sunt nule. Nu vă spun nici acum numărul exact. Au fost destule.
Şi trăiam cu impresia că scriu la pereţi.
Până au apărut nişte tipi (şi când le spun aşa, pun în asta tot respectul care-l nutresc momentan) care s-au gândit ca e culeanu să dai cu copy/paste. Dar nu aşa…până si boldările erau aceleaşi.
O mânuţă de oameni care au un amărât de internet-caffee (credeam că s-au scos din uz) au uitat de copyright si chestiuni de genu. Oricum, pentru Counter Strike nu ai nevoie de scoala.
Dar trecând peste impedimentul acesta, le mulţumesc că ne citesc şi le trimitem factura prin poştă dacă nu fac bine să răspundă la mail.
Vin cu poze :)
CAS sau cum sa iei bani pentru nimic
Mă gândeam să las postul ăsta pentru mâine, dar ţinând cont că e una din zilele cu program de somn apocaliptic, deci o să fiu un semi-zombie toată ziua, am zis c-o fac acum şi mă ştiu într-un loc.
Să începem studiul de caz cu următoarea întrebare: Ce este CAS?
CAS, sau casa de asigurări de sănătate, este o instituţie care prin mijloace perfect legale, reuşeşte să fure din buzunarul vostru (sau al părinţilor voştri, după caz), lunar, o sumă deloc mică. Sumă împărţită în aşa fel încât o multitudine de persoane dubioase să stea degeaba şi să fie remunerate.
Ce-am văzut azi la spital (nu in ordinea importantei):
- În primul rând, pe mine, stând 5 ore pentru o radiografie şi un ghips.
- În al doilea rând, pe-un tip. Nu orice tip; Unu în scaun cu rotile şi cu perfuzia în mână.
- În al treilea rând, alt tip. Asta avea o chestiune d’aia de tub băgat în rinichi, să nu facă pipi. Şi era împins el aşa, pe-acolo, de o tanti tânără, absentă de ce se întâmplă în spital, în timp ce punga cu chestie muştarie atârna falnic pe lângă scaun. România, te iubesc.
- În al urmatorul rând, peste tot amprenta CAS-ului care imi zâmbea trolleşte.
- În ultimul rând, plin de aurolaci cerşetori comunişti. Aştia concurează cu CAS-ul.
Bătrânilor le place să stea la cozi. E o oportunitate pentru ei să se lamenteze cu gândul viaţa bună a copilaşilor fugiţi prin ţări străine la furat. Paul îmi spunea cum zilnic la o carmangerie se face coadă de pensionari începând cu ora 7 fără un sfert (asta în ipoteza că se deschide la 8), ca şi cum la ora 8:30 cineva ar fura toată carnea!
Gasesc o poza pentru articol maine, ca e 1:30 deja.
Copilul meu de suflet
Sunt momente-n viata, cand ai nevoie de ceva. Ceva care sa-ti dea impresia ca poti muta muntii, sau cel putin imaginile cu acestia. Ei bine, eu mi-am gasit vocatia.
Dupa lupte seculare cu colegu Paul (ca deja suntem o echipa si ne strigam cu colegu’) am reusit sa-i intru-n subconstient si sa-l induplec. Sa-l induplec sa mai corupa pe cineva, pe colegu’ Eddy.
Si asa, noi trei si cu un notebook am dat drumu la StirIT.ro.
Suntem trei, suntem tineri, suntem la liceu si ne-am hotarat sa facem ceva pentru romanii care sunt interesati de IT si de ceea ce tine de acesta.
E plin de site-uri care-ti spun despre ce face Google si MSN, altele despre ce mutari face Android-ul.
Ce aducem in plus? Ei bine, daca intri pe al nostru’ site gasesti toata informatia intr-un singur loc. Gasiti o sectiune si pentru cei pasionati de gaming (probabil cea mai bine pusa la punct).
Asa ca, daca vreti sa ajutati copilutu asta sa creasca, sa-l alaptati si sa-i schimbati scutecele, ne gasiti pe facebook si pe twitter.
In rest, sa ne-auzim de bine!
Echipa StirIT.ro
Si am tras un frig la rinichi…
După cum presupun ca v-am mărturisit, am ales să mă automutilez constant, sâmbătă de sâmbătă şi să dau fuga la Cluj pentru ceva meditaţii de politehnisti.
Ora 4:30 (dimineaţa, of cors) e un chin apocaliptic pentru o zi de sâmbătă, când mai mult ca sigur majoritatea dintre voi işi sforăie visele.
Ei bine, la ora aia eu mă trezesc şi dau 25lei pe un bilet de autocar. In suma asta e inclus transportul şi..transmisiunea live la radio a meciului Romania – Bosnia. Continue Reading
