Recent Articles
Internship sau voluntariat?
E atât de tragic şi de hilar în acelaşi timp, cum o companie încearcă să promoveze voluntariatul mergând pe ideea că Dă bine în CV.
În trecut, nu îmi plăceau voluntarii. Probabil pentru că cei cu care interacţionasem până atunci erau doar o mână de copiluţe penibile si frustrate care fugeau să salveze cânii vagabonzi. Ei bine, acum încep să îi .. simpatizez. Unele proiecte fiind chiar interesante. Bun, deviem. Ideea e că, dacă vrei sa promovezi voluntariatul printre copiii de-a 12-a nu e tare inteligent să le spui că dă bine in cv. Astfel dispare si puţina umbră de altruism şi odată cu asta denaturezi cuvântul voluntariat.
Da, mi se parte atât de avar să vină un CEO / patron şi să îmi spună ca voluntariatul dă bine in CV. Prietene, ce zici de un internship plătit dacă tot te gandeşti să angajezi mână ieftină şi tânără de muncă?
Vine sfarsitul
E oficial.
Vine sfârşitul. Trebuia să ajungă anul trecut, dar a avut probleme la vamă. Anul ăsta a zis că se ţine de cuvânt şi vine. Mai exact, mâine dimineata (sâmbătă dimineaţa, gen) undeva în jurul orei 4.
Spre deosebire de voi, ăştia care o sa piardă toată distracţia dormind, eu o să mă îndrept spre Cluj la ora respectivă, pentru a întâmpina sfârşitul la aeroport cu pită si sare în specificul stil românesc.
Lumea aşa cum o cunoaşteţi cu toţii o să ia sfârşit. Motiv pentru care vă invit în stradă să sărbatorim. De ce?
Pentru că s-a zis cu:
Acum pe bune, s-au terminat ştirile în România?
Ce ne place sa ne isterizam.
Ne place să ne isterizăm. Facem asta de mici. Când nu primim ceea ce ne dorim, avem un impuls de a ne da cu fundul de pământ. Aștia suntem.
La fel și activiștii inimoși care luptă pentru câinii vagabonzi. Tot ei sunt cei care strâng fonduri pentru adăposturi. Adăposturi care se transformă in VW-uri Bora frumos pictate.
Ar fi drăguț dacă presa din România nu le-ar da aripi. Să-si aleagă domnii redactori mai cu cap titlurile, că d-aia sunt plătiți și d-aia au făcut o școală.
Vreau să vă spun că, 240 de câini bolnavi omorâți în Botoșani nu se numește măcel. E ca și cum ți-ai bate joc de cei 6 milioane evrei omorâți pe vremea lui Hitler.
Nintendo 3DS
Dincolo de ce urmează să scriu despre chestia asta, gadgetul e unul mișto. Mi-am făcut poză 3D, deci m-a cucerit instant.
Nu sunt genu de om care să se dea în vânt după jocurile pe calculator (cu excepția Call Of Duty unde mătur cu ăia pe jos), sau pe consolă. Despre jocurile de societate…nici nu are rost să mai vorbesc.
Mi se pare atât de frustrant si de absurd să mă pună Nintendo-ul ăsta sa fac update la soft pentru navigarea pe internet, apoi să tragă cu cleștele feedback-ul de la mine ca la final să îmi explice că defapt patch-ul pentru browserul de internet vine mai târziu, mai așa peste 3 săptămâni.
Femeile sunt si ele soferite
Există un mit urban care spune că femeile sunt şoferiţe proaste. A venit momentul să-l demontăm. Să spunem lumii adevărul gol goluţ.
Femeile nu sunt şoferiţe proaste. Nu cred că modul în care-ţi conduci maşina e influenţat de sex. Totuşi, unele femei sunt şoferiţe visătoare.
După cum spuneam, astăzi am tras un drum de Cluj. Drumurile patriei arată de parcă s-a forat după petrol prin mijlocul lor.
Când conduci, te gândeşti să-ţi protejezi maşina ca pe tine însuţi. Mă rog, aproape, sau, depinde de cât de scumpă e.
Trăgeam de maşină mai pe mijlocul drumului, unde aveam impresia că sunt mai puţine cratere, iar doamna care venea din contrasens, ţinea tot pe mijlocul drumului, fără să se ferească. Dacă nu aş fi făcut drumul de Cluj dus-întors în aceeaşi zi aş fi spus că e colega mea de slalom, dar nu e aşa. Mergea pe mijlocul drumui din pură intuiţie feminină. Că acolo e mai sigur să circule să nu agaţe ceva. (zic eu)
Ei bine, femei, când vă suiţi la volan, lăsaţi acasă intuiţia feminină. Asta vă face să păreţi şoferiţe proaste. :)
Parcurile patriei…
Aceste galerii de artă ale prostiei.
De ce galerii de artă ale prostiei? Pentru că, după o anumită oră, dacă îţi iei inima-n dinţi şi ieşi din casă vezi stânga dreapta doar refulaţi ai societăţii.
Mă refer în special la persoanele care caută să se bage-n seamă pe gratis. Eu ies să iau o gură de aer, să mă relaxez după slalomul online printre aceleaşi specimene refulate de societate, şi drept răsplată mă aleg cu alţii.
Sunt curios dacă şi înainte de ‘89 treba era la fel. Adică dacă şi atunci se auzeau fluierături şi urlete după unu şi altu prin parc. Sau, frica de securitate cenzura toţi amatorii de senzaţii tari, care alegeau să murmure ceva şi să scape de nişte bulane peste ceafă.
Ah, eram cu Paul prin parc, şi trecuse un tip incredibil de frustrat, cu o motorişcă adusă de dincolo turată la maxim. Aveam o dilmea: Dacă se sparge ăsta de vreun copac, chemam ambulanţa, sau chemam poliţia să-l amendeze şi să-i spună că aşa păţeşte dacă nu gândeşte cu chestia aia pe care pune caşcheta?
Nu credeam ca o s-o traiesc si p’asta…
Am găsit un om atât de înapoiat mintal, încât am deschis Windows live writter-ul şi pur şi simplu m-am blocat în primă instanţă când am vrut să scriu despre el.
După aproximativ 5 minute, mi-am dat seama că ar fi irelevant să vă explic cât de retard e şi e mult mai interesant să va spun cum am rămas mască în faţa unei asemenea desfaşurări de prostie…
Marimea conteaza
Tabletele au invadat piaţa IT all over the world. A ştiut Steve Jobs ce a ştiut când a lansat gadget-ul.
Problema e, că fiind atât de aglomerata piaţa cu oferte care mai de care mai delicioase, dacă vrei să rezişti printre peştii mari, trebuie să apari cu ceva nou de fiecare dată. Păcat că tehnologia nu avansează aşa repede precum avansează tabletele.
Aşa că..mărimea contează! Si Lenovo vrea să lanseze o tabletă de 23”… cu alte cuvinte, ceea ce găseşti la XOOM sau iPad, doar că ai un geam termopan foarte şmecher.

Ăsta e un post care mă face să par un social media guru. Dar nu e aşa. Cine-s eu să-i iau pensia de la gură lu’ 






