Recent Articles
Blogul – armă cu două tăişuri
Şi nu, nu la modul că poţi sa faci un lucru bun cu el, sau poţi (vezi doamne) să mă omori pe mine. Nu. La capitolul ăsta, sunt intangibil.
Când spun că blogul e o arma cu doua tăişuri mă refer strict la faptul ca te poţi folosi de el pentru a face ceva, sau poţi să-ţi tai gâtu. Adică, te poţi face de rahat in mediul asta online, si cum suntem in societatea 2.0, rahatul se va transfera si in daily life-ul tău.
Poţi scrie, poţi abera, poţi sa faci pe inteligentul. Nu ne interesează, atâta timp cat ştii sa o faci cu bun simţ şi în ograda ta. Acolo tu eşti şăfu si nu ne interesează. Aia e părerea ta, noi o citim daca avem chef, daca nu te ignoram, si mergem mai departe. Sigur din 22mil. de imbecili cineva o să te citească (sau, o să mă citească).
Dar dacă începi să te dai cu fundu de pământ ca tu ai dreptate, după ce ţi s-a demonstrat contrariul, atunci eşti un miner. Şi nu unu d’ăla care-şi face treaba-n mină ci unu d’ala de la mineriada. O marioneta a propriei ambiţii prosteşti.
Trebuie să ai tăria de a accepta când greşeşti. Doar pentru că ai blog nu înseamnă că ai dreptate 24/24. Înseamnă doar ca ai tupeul necesar sa-ţi expui ideeile.
Nu poţi accepta ideeile celorlalti? Nici o problema. Nici eu nu pot. Doar d’aia au murit ăia la revoluţie, sa pot să gândesc singur. Dar când vine vorba de polemici inutile, simţi mă! Simţi înăuntru când nu mai are rost sa dezbaţi o prostie sau nu ai cu cine. Si acţionezi în cauză.
Sărbătoarea sms-urilor
După ce-am trimis mesaj la 448, am crezut că am descoperit o nouă eră a spam-ului pe mobil. Dar, de când cu sărbătorile astea, am realizat că ceea ce-au făcut cei de la Orange, e nimica toată.
De dimineaţă am fost asaltat cu povestioare care-mi urează chestii draguţe, diabetic de drăguţe.
Mesajele lipsite de esenţă si trimise-n masă, nu imi stârnesc nici o fericire lăuntrică nebanuita. Faceţi un efort si personalizaţi mesajul, daca tot doriţi să fie un impact cât de mic. :)
Am înţeles, îmi vreţi binele. Mi-aş dori si eu să pot spune acelaşi lucru despre voi. Dar pe mulţi vă ignor in restul anului, mulţi mă ignoraţi în restul anului iar cei care au rămas, puţinii care au rămas, sper sa aibă parte de tot binele din lume. :) (ete că v-am urat si eu ceva).
Aşa că, celor care mă citiţi cu mai multă sau mai puţina fidelitate, pot sa va mulţumesc că încă daţi impresia că mă suportaţi. Nu vă urez nimic, dar sper sa vă daţi seama despre ce e vorba de Crăciun şi dacă reuşiţi asta, s-o transmiteţi mai departe prim sms-uri celor care încă mai cred ca totul se rezumă la cadouri si mâncare.
Respectă-mi munca!
Să presupunem că se întâmplă să prestezi anumite servicii. Deci, munceşti.
Fie că aştepţi sau nu remuneraţie, aştepţi înainte de toate respect pentru ceea ce ai făcut.
Aici cad cei mai mulţi într-o extremă tâmpita. E ok, aştepţi respect; de cele mai multe ori îl primeşti. Dar, nu-l primeşti după poftele tale şi asta e perfect normal întrucât eşti mai subiectiv decât e papa catolic.
După părerea mea respectul oferit pentru slujba prestată se calculează după 2 criterii simple si la mintea cocoşului:
1. Raportul muncă/rezultat. Faci ce faci şi bănuiesc că o faci si la cel mai înalt nivel posibil (adică, cum te duce pe tine căpşoru mai bine). Poţi muta munţi şi poţi clona oi, dacă domeniul în care te-ai băgat nu are nimic de-a face cu asta, munca ta aparent importantă, plină de sens si substanţiala e egala cu zero. Poţi investi, te poţi consuma sa faci o chestie, dar dacă îţi canalizezi prost resursele si energia, din nou, e inutil. Continue Reading
Când ai de-a face cu idioţi
Mulţi ar considera că, un om definit de acţiunile sale ca fiind idiot, nu poate fi foarte greu de acceptat sau mai pe româneşte înghiţit.
E foarte greşit, că cine-o zis Prostul nu e prost destul daca nu e şi fudul mare adevăr naţional grăit-a.
Daca ai de-a face cu idiotul clasic, ăla care e cum e pentru ca atât poate, atunci eşti un caz fericit. Pe ăla îl ignori; dacă printr-o conjunctură nasolită rău de tot ajugi să ai de lucru cu unu d-ăsta, pur şi simplu îi oferi cele mai banale explicaţii.
Adevărata problemă apare când ai de-a face cu idiotul metafizic. Ăsta e cult, e citit si e doxat, e în căutarea adevărului si a dreptăţii absolute. Trăieşte in lumea lui unde e mai mult decât un mic idiot cult. E un adevărat monument de înţelepciune şi din motive necunoscute transferă imaginea asta in viaţa de zi cu zi.
Idiotul de mai sus, iţi pune probleme daca lucrezi cu el. El are dreptate-n toate chiar dacă acţiunile îl definesc ca fiind un mic muc inutil.
Da, vorbesc despre cineva anume si probabil cu trecerea timpului o să revin si o să dezvălui misterul idiotului de Dostoievski cult.
Lecturi Urbane – Baia Mare
Azi, 11.12.2010 putem spune că am intrat şi noi, băimărenii, in cercul de prieteni al celor de la Lecturi Urbane.
Ediţia pilot a Lecturi Urbane – Baia Mare a reuşit să strângă aproape 30 voluntari şi peste 200 de cărţi. Spre fericirea noastră si a celor care au fost prezenţi astăzi la Gold Plaza am reuşit să împărţim mai mult de jumate din cărţile strânse.
Mergând pe ideea ca orice e gratis, e binevenit îmi imaginam ca nu va fi foarte greu să împărţim cărţi în stânga şi dreapta, dar, m-am lovit de întrebări precum: Ce să fac cu ea? şi De ce s’o iau? .
Am stabilit şi data în care va avea loc a doua întâlnire de acest gen: 28.01.2011. (cei care doresc să ne ajute cu cărţi pot să mă contacteze la: alecs@alecs.eu)
După un prim episod pilot, sunt optimist si prevăd un al doilea episod încununat cu succes.
Mulţumim celor ce au donat cărţi şi celor de la Gold Plaza care ne-au lăsat să ne amplasăm tabăra în holul lor.
Mulţumiri şi Claudiei care m-a ghidat în această prima ediţie. ;-)
Şi câteva poze:
Ironia sorţii
Astăzi a fost măreaţa zi în care am păşit în cabinetului stomatologului.
Mi-e o frică de stomatolog, mult mai tare decât de ziua de mâine.
M-a întins pe scaunul ala morbid de confortabil şi mi-a umplut gura cu aspiratoare, vata & stuff. Nu mă deranja, pentru că după 3 injecţii eram atât de stoned încât puteai juca cu bocancii pe falca mea.
Bun! M-a dopat, mi-a umplut gura. Eu am închis ochii si aşteptam să se termine spectacolul.
Si parcă de nicăieri aud:
- Şi, la ce şcoala eşti?
Iniţial credeam că e ceva gluma sadica între stomatologi. Abia după un moment de tăcere apăsătoare mi-am dat seama că se-aşteaptă un răspuns.
- AAâââhhhiiii. Am răspuns eu in timp ce mă chinuiam sa n-o bălesc pe aia.
Chiar nu si-a dat seama că după 3 injecţii si 2 suluri de tifon nu sunt in stare sa leg 2 cuvinte fără sa sun ca un retard?
Lecturi Urbane – Baia Mare
Pe scurt: Sâmbătă, 11.12.2010, la ora 16:30, în holul de la parterul lu’ Gold Plaza.
Altfel spus, prima ediţie Lecturi Urbane în Baia Mare menită să deschidă al treilea ochi concetăţenilor, în speranţa unei trezirii intelectuale pe plan local. Oricare ar fi şansele.
Eşti invitat să-ţi aduci prietenii, bunicii, mătuşele si vecinii.
Închei aici dar vă spun că mai multe detalii găsiţi fix aici!
Io te-aştept să vi la mall. Nu la aripi picante ci la citit.
Detalii cât de…curând!
Sezonul cadourilor
De departe, iarna e sezonul meu favorit, iar Crăciunul sărbătoarea cea mai dragă. Dar cum orice lucru bun nu vine niciodată singur perioada asta din an e stricată de goana după cadouri.
Supus acestui chin în zilele astea am observat o chestie subtilă:
Dacă nu ai nici cea mai vagă idee despre cadoul pe care-l cauţi, cumperi lumânări.
An de an fac aceiaşi chestie: colind magazinele si sfârşesc la acelaşi raion cu lumânărele de Crăciun la suprapreţ, inutile si…inflamabile (sper).
De-obicei cumperi aşa ceva persoanelor cărora le cumperi din obligaţie (şi nu, nu-mi spuneţi că nu se-ntâmplă să cumpăraţi din obligaţie)
Am cumpărat un set de lumânări anemice, cu o valoare supraestimată (kind of 20lei), iar ceea ce e destul de frustrant e faptul că daca le-aprinzi când îţi vin colindătorii, acestea se sfârşesc înaintea colindei. Continue Reading
Cel mai bun medicament
Nu ştiu dacă aţi observat, dar, în majoritatea cazurilor cel mai bun medicament e frica.
Am ceva probleme cu o măsea şi m-am programat la stomatolog. Acum, intrat pe ultima sută de metrii sunt atât de speriat de ideea de-a-mi lucra un necunoscut în gura încât nu mai simt nici o durere.
Aşa e tot timpul. După ce îţi iei inima-n măsele şi te programezi, ironia sorţii face în aşa fel încât să ai impresia ca e inutila vizita la stomatolog. Dar nimeni nu te crede.
Jurnalism 2.0
Cum faci pe jurnalistul?
Te-apuci si traduci, sau dacă nu poţi, faci rezumatu articolelor de pe wikileaks.
Daca eşti pe val poate ne scrii si-o carte, ca noi suntem in stare să te citim pe tine pe al tău site cu ştiri, dar nu putem să citim direct de pe mirror-uri articolele alea.
Hai că ne-ai fraierit de data asta, chipărosule.
Pe evz.ro e plin de leak-uri de pe wikileaks.
Şi eu pot: luaţi de-aici jurnalism la kil si la metru.
