A fost atat de poruncitor incat, chiar si in lipsa lui mi-e frica de mania pe care o va revarsa asupra mea daca nu scriu ca vine toamna!

Pentru o clipa sa ne prefacem ca, toti sunteti sceptici in ceea ce priveste veniriea asta, iar eu o sa va prezint ceva argumente pe-aici, sa injghieb un post si sa-mi fac datoria pe ziua de azi.

Asa ca, vine toamna, pentru ca pe soseaua de langa blocul meu nu mai e balegar de cal. Da, aici caii putere isi lasa noxele pe sosea, si nimeni nu le muta. Ca nu-i intereseaza. Asa ca, avem noroc ca vine toamna si ii da cu o ploaie care numa’ bine curata soseaua si o pregateste pentru doua trei accidente.

Eh…vine toamna si ma gandesc la prima zi de scoala. Ma ia o nostalgie d’asta cand ma gandesc la prima zi de scoala in care am mers si am scapat florile pe jos. Eram tare neindemanatic, eram high, eram inocent si nevinovat, dar scoala, a avut grija sa faca din mine ceea ce sunt acum.

Cand vine toamna iti vine sa-ti bati copii cu ceva scaune ude pentru ca ai cumparat pantaloni scurti din NewYorker cu 99.99lei si acum nu mai poti sa-i porti ca la tine-n oras se face sens giratoriu in cel mai stupid loc si toate masinile trec prin balti si te uda pe picioarele proaspat rase din vara, rase in speranta ca o sa poti purta pantalonii aia jegosi, homeless-ule!

Numa nu’ gasesc o poza saTisfacatoare cu Toamna aceasta, sa pun aici pentru aia care citesc Dostoievski si nu au timp sa citeasca in 2 minute ce-am scris eu in 10.

Acum, poate ca a venit momentu magic in care trebuie sa stergem singuri  dupa noi. Asa ca let’s do it, sau pe romaneste (ca nu cumva multi sa va dati raniti ca nu intelejeti) hai s-o facem si p’asta.

S-ar putea sa merg, s-ar putea sa nu. Da’ nu sunteti legati voi de mine.

Da, cand eram mic foloseam olita si ma stergeam singurrr!

Scoate un zgomot infernal de fiecare data cand o deschid.

Dar, adevarata problema e ca imi este atat de lene sa o ung cu ceva pe la balamale, incat am decis ca e mai culeanu si mai usor sa scriu aici frustrarea mea legata de lene si usa, decat sa pun mana pe o seringa si sa-mi fac treaba.

Dupa atat timp departe de casa, incep sa simt lipsa manelelor care se aud de la vecini. E prea liniste. Nimeni nu urla la nevasta, nimeni nu o bate cu farfurii ude, si nimeni nu tranteste usa la ora 6 dimineata. Incep sa cred ca sunt intr-un vis continuu, asa ca, va rog frumos treziti-ma.

Mi-e dor si de mirosul de salam prajit, paine-n ou si vinete de pe scara blocului. E foarte tare. Parca toata ziua as trai in restaurante. Aici, inafara de aerul asta curat…nimic altceva. Oare oamenii astia nu mananca deloc?!

Mi-e dor in special de vecinul meu retard, care simte ca-n adancul sufletului sau, e reincarnarea lui 2pac. Duce razboaie veritabile cu copii din fata blocului, incercand pe nerasuflate sa le fure pungile de pufuleti si inghetata. Uneori o ia in freza, dar se resemneaza cu gandul ca asa patesc marii raperi.

Dupa cum vedeti, multe lucruri imi lipsesc. Lucruri la care o sa ma intorc curandddd!!! ieeeeiii!

Aveam obsesia asta neinteleasa, sa intorc bicicleta si sa invart de pedala. Uneori imi curgea din gura de fericire si entuziasm. Acum, dupa ce-a trecut putina vreme, inca incerc sa inteleg de ce. De unde si pana unde obsesia asta de a vedea o bicicleta intoarsa?!

Cat de curand, incepem sa umplem oamenii de spume!

De multe ori ne întrebăm ce putem să facem pentru cei din jurul nostru şi din păcate, rămânem la atât… Noi îţi oferim posibilitatea să faci DINCOLO DE VORBE! Să fii sensibil faţă de aproapele tău PRIN FAPTE!

Te aşteptăm sâmbătă, 31 iulie 2010, la Sala Milenium (str. Vasile Lucaciu nr. 2), începând cu ora 15:00. În cadrul târgului îi vom asculta pe: Memfis, cuGust, Romeo Cornelius, Dan Petric & Eclesia Band.

Asa ca, Sambata, 31 Iulie 2010, mergeti toti acolo, chiar daca io n-o sa fiu. :d

Detalii aici si aici ! S-auzim de bine. :)

O alta ipoteza este aceea ca, focul din parul fetei cu paru’ de foc s-a extins pe tot corpul in timp ce aceasta dormea. Pompierii n-au mai putut face nimic.

Nu-i treaba mea ce mananca fiecare, si nu-i treaba mea ce credeti voi despre mine. La fel cum, imi imaginez noaptea-n somn, ca nu-i treaba voastra ce fac, ce mananc si ce gandesc eu.

Nu va judec, pentru ca ar trebui sa-mi fac timp sa va cunosc, si nu-mi place.

Cum spuneam in momentele-mi de cugetare, nimeni nu-i ceea ce pare; nici macar jumate din ceea ce te-ai fi gandit ca ar putea fi in cel mai rau caz.

Toti dezamagim. Unii o facem acum, si totu trece repede ca o injectie altii o facem dupa un timp si totu trece ca un topor in coaste. Gata, ca haterii or sa spuna ca judec. Dar astea-s lucruri de cand lumea, pe care le stim cu totii in subconstient da le ignoram pentru ca suntem idealisti si viata noastra perfecta nu poate fi perturbata de dezamagiri si prieteni falsi.

sa scriu despre 2 ratate de pe o terasa unde ma uitam la finala. mai bine zis la reprizele alea suplimentare.

Ignorati daca se poate.