Category: povestioare
Ati luat-o razna
Rămân în spiritul cinstirii limbii române și nu mă trag înapoi de la diacritice.
Ar fi fost aproape imposibil ca spiritul meu critic, cinic, pragmatic sau cum altcumva vreți să îl botezați, să treacă peste ziua de 1 Decembrie (Mare zi, MARE) fără să scrie 2 posturi.
Vin din Baia Mare. Oraș simpluț, atmosferă de cătun, pace, liniște, brad imens anu ăsta. Când m-am mutat la Cluj (ca să mă frustrez pe băncile unei facultăți care se vrea a fi respectată) mă pregătisem sufletește pentru ceea ce înseamnă agitație de oraș mare. Continue Reading
Povestea lui Titel
Titel e un personaj fictiv. Cei care o sa-l asemene cu unu’ sau altu’ sa nu-mi sara-n cap; nu aveam de unde sa stiu la ce va zboara gandu.
Sa-ncepem:
Ora incepuse de mult. Toti erau prezenti in clasa, mai putin….Titel. Nimeni nu-si putea explica cum si de ce, pentru ca, Titel era elevul eminent care nu ar fi lipsit de la ora nici in cazul unei catastrofe nucleare. Toti se-ntrebau unde e si ce face. Daca si-a prins camasa la slitz? Daca a ramas blocat in baie? Acestea erau intrebari care ridicau parul pe fiecare elev al clasei.
La un moment-dat, cand speranta revenirii lui Titel la ora pierise, usa se deschise larg iar in pragul ei Titel. Mai apasat si amarat ca niciodata. Toti erau stupefiati si nu stiau ce sa faca. Unii dintre ei se pregateau pentru un atac miocardic, altii erau gata sa-l resusciteze. Dar nu, reusi sa-si mute hoitu corpul apasat de durere, la loc.
In ochii lui puteai citi dezamagire si tristete. Licarirea de viata din ochii lui nu se mai vedea. Golul din privire sugera faptul ca ceva nu e bine cu el. Nimeni nu stia daca se simtea bine, sau avuse din nou o cadere nervoasa si spasmotica. Ceea ce era cert, era faptul ca ceva nu era la locul lui in universul feeric a lui Titel.
Minute apasatoare treceu, dar nimeni nu indraznea sa zica ceva catre el. Cu totii se temeau de-o criza neprevazuta pentru care nu erau pregatiti.
Profesorul de la clasa isi lua inima-n dinti si-l intreba:
- Ce-ai patit bã? De ce-ai intarziat?
O liniste asurzitoare cuprinse clasa. Toti isi luasera inimile-n dinti, impreuna cu artere, vene capilare, tot tacamu etc.
Titel, isi ridica cu greu ochii. Trase o gura de aer pe nas. Sopti:
- Mi-am pierdut penarul.
Decebal, Traian, Romania si putina ironie
Haideti sa va spuna baciu’ Alecs, care e adevarul despre Decebal si Traian, intr-un cuvant adevarul despre formarea poporului in care ma incadrez eu, mandru si patriot pana-n globulele rosii.
Se facu’ asa ca, Decebal ajunse-n fruntea tarii, dupa turul doi de scrutin in care-l detronase pe Burebista. Poporul nu-l mai votase in turu’ doi pe Burebista pentru ca le-a ars viile si le-a distrus infrastructura. Si-au dat seama ca nu au cale lunga cu el! Asa ca, l-au votat pe asta tinerel si sprinten zis si Decebal. Continue Reading
Amintiri din gradinita (leapsa)
Asta-i de la Claudia
Despre gradinita, nu tare mai am multe amintiri dar:
Niciodata nu-mi placea sa ma trezesc dimineata. Cand era somnu’ mai dulce venea mama sa ma trezeasca sa ma duca la gradinita. Norocu’ meu ca era doar la 3-4 blocuri distanta.
La inceput nu m-am putut acomoda cu colegii (da, antisocial de mic!). Pur si simplu nu ma amuzau, nu ma distrau jucariile alea stricate si murdare si nici colegii care veneau cu ceai la gradinita (chiar, mie cand mi-e sete beam apa ei consumau ceai, d-aia nu ii inteleg). Aveam 2 colege care ma agresau fizic. Eram mic si plapand si ele ca 2 f16-uri. Nu imi dadeau pace. Erau de-a dreptu’ turbate. Continue Reading
O romanta
Sa stranuti, nu e o rusine. Toti o facem. Unii is alergici, altii nu. Unii stranuta de enspe mii de ori pe zi, alti 1 data pe an. In fine, ideea e ca toti o facem.
Baieti si fete, de-opotriva, stranutam.
Ce-am vazut si ce m-a facut sa-mi doresc sa nu fi iesit afara: o domnisoruca, statea la rand la un chiosc. Eh, din motive necunoscute stranuta de toata frumusetea. Pana aici nimic ciudat, pentru ca dupa cum am spus, toti stranutam.Dupa ce si-a varsat nadufu (cu mana la gura, vai ce bine) s-a uitat in palme. Inafara de muci nu stiu ce-ar fi putut gasi. Ok, de curiozitate s-a uitat, n-am nimic. Dar dupa aceea si-a frecat palmele pana a intins pe toata mana secretia nazala. SCARBOS! Mai ales ca e domnisoara de aproape 18 ani, si de la asemenea persoane ai ceva pretentii!
Si daca tot am adus vorba de femei, cred ca ati auzit cu totii despre tipa studenta la 3 facultati care si-a omorat logodnicul din…gelozie. Nu stiu daca la cazier o sa scrie omor necalificat din dragoste si nici nu ma incalzeste motivul. Cum nici pe logodnicul ei nu-l incalzeste. Cum pe nimeni nu incalzeste.
Totusi, dupa ce-am facut un portret robot al criminalei, mi-am dat seama ca aceasta avea un psihic foarte bun: sa injunghii pe cineva de 70 de ori, necesita rabdare si timp; dar sa-l injughii de 12 ori in inima, asta deja e precizie elvetiana. Si ca sa pun capac, ai nevoie de ceva tupeu sa astepti politia in chiloti si in tricou plina de sange la intrarea-n bloc.
Iubiti-va mult! :*
