Category: ironii
Iepoca primitiva direct din Chisinau
Chisinau 2011. Nu Somalia. Nu Africa. Chisinau.
Un anume el cu diplome si tot tacamu, vrea sa isi caute de lucru. A invatat si a luat note bune intr-un sistem defect. S-a ales cu hartii care sa ii ateste cunostiintele si competentele. Si s-a mai ales cu usi trantite in nas. Ca aia de la birouri sunt prea ocupati cu facebook, solitare si alte acareturi.
Cu toate asta, are bunu’ simt si discernamantul (de care multi duc lipsa) si alege sa nu dea in cap.
In schimb, ca sa supravietuiasca, mananca animale calcate de masini. Caini si pisici. Si lumea se intriga. Unii isi fac griji pentru copiii lor, ca nu cumva sa ajunga in farfuria astuia, in loc sa isi faca griji pentru copiii lor care se lasa educati de facebook, State, Inima de Tigan si Miss fata de la tara.
Clipu’ vorbeste de la sine. Continue Reading
Parvenitii
E vorba de cuplul pe care l-am mai pomenit pe twitter intr-o sambata in care imi curgeau mucii printr-un autocar.
Ea: romanca tanara, considerata ca fiind frumoasa si desteapta de catre vecinii de pe scara blocului si membrii familiei; Mai putin ala micu’ care ii zice ca are prea mult fond de ten pe fata. Aspiratii inalte, ce sa mai…nicidecum una ca toate celelalte.
El: roman plecat dincolo. Pe numele de scena Vladimir (eu inca mai cred ca defapt il cheama Vlad sau Vladut, dar se semneaza cu Vladimir pentru ca mai putin mainstream). A facut cine stie ce pe dincolo, unde era plecat de 10 ani (din cate am inteles), a strans un ban, a pus o burta si a venit acasa sa se relaxeze. A uitat si limba intre timp si o da pe englezeste acum.
Amandoi in drum spre Sibiu (cred?!), ca fata vroia sa ii arate tipului ce capitala cultural-europeana avem noi.
La fiecare statie in care oprea autocarul, tipu’, Vladimir, lua o geanta dupa el si cobora cu ea jos. La un momentdat soferita (da bai, era o soferita) o intreaba pe stimabila doamna care nicidecum nu era ca celelalte femei pe care le vedeti pe strada, de ce iubitul ei poarta dupa el geamantanul de parca ar fi un cadavru de caine ascuns. Continue Reading
Când ai de-a face cu idioţi
Mulţi ar considera că, un om definit de acţiunile sale ca fiind idiot, nu poate fi foarte greu de acceptat sau mai pe româneşte înghiţit.
E foarte greşit, că cine-o zis Prostul nu e prost destul daca nu e şi fudul mare adevăr naţional grăit-a.
Daca ai de-a face cu idiotul clasic, ăla care e cum e pentru ca atât poate, atunci eşti un caz fericit. Pe ăla îl ignori; dacă printr-o conjunctură nasolită rău de tot ajugi să ai de lucru cu unu d-ăsta, pur şi simplu îi oferi cele mai banale explicaţii.
Adevărata problemă apare când ai de-a face cu idiotul metafizic. Ăsta e cult, e citit si e doxat, e în căutarea adevărului si a dreptăţii absolute. Trăieşte in lumea lui unde e mai mult decât un mic idiot cult. E un adevărat monument de înţelepciune şi din motive necunoscute transferă imaginea asta in viaţa de zi cu zi.
Idiotul de mai sus, iţi pune probleme daca lucrezi cu el. El are dreptate-n toate chiar dacă acţiunile îl definesc ca fiind un mic muc inutil.
Da, vorbesc despre cineva anume si probabil cu trecerea timpului o să revin si o să dezvălui misterul idiotului de Dostoievski cult.
McDonald’s
Cum iti dai seama ca cineva e pentru prima data la McDonald’s ? Simplu: Asteapta sa vina cineva la el sa ii ia comanda, iar apoi cere shaorma si kebab.
Despre cine e vorba? Un indiciu: Le place manele.
Probleme cu somnul
Am o probleme cu somnul.
Adorm in pat, iar cand ma trezesc e ora 12 si sunt la liceu.
Sunt artist, exist, m-am besit.
E culmea.
In ziua de azi cand omu’ de rand moare de foame, da in cap pentru un salam sasesc sau rupe un antebrat pentru o pita calda, se gaseste clasa de mijloc a muritorilor de foame, si anume, artistii. E mult spus artistii, ma refer doar la aia care se cred reincarnarea lui Eminescu, Balzac si Iorga.
Aia care incep sa-si asterne in versuri visele spulberate de viata lor monotona.
Vor sa reinvie spiritul literaturii romanesti, sa transpuna in versuri fiorul geniului liric, adormit odata cu corcirea dacilor si a romanilor. Vor sa incerce marea cu degetul. Si fac ei cenacle literare, la fel cum se facea si la OJT (localul de peste drum de Lucaciu’, pentru cei din Baia Mare), unde se imbata ca porcii in numele literaturii.
Astia-s prozatorii, poetii si gunoierii literaturii din zilele noastre. Fiecare sat besit si rasuflat da nastere unor prozatori pensionari, care, inca tanjesc dupa vremurile in care se canta Trei culori cunosc pe lume, si, pentru reinvierea lor se-aduna la birtul comunal, unde, alcatuiesc Cenaclu Fosila.
De unde voma asta impotriva literaturii? De-aici si de-aici. Daca esti prea retardat pentru a-ti accepta soarta, si in acelasi timp prea retardat pentru a face o rima, ce faci? Poezii fara rima. Te deconectezi de la lumea reala, care nu te considera nimic altceva decat un infim pion intr-un joc in care nu contezi, si o iei spre lumea ta, unde esti personajl principal al povestii tale de rahat.
Sunt atat de profunzi in ambiguitatea lor, incat merita lasati sa moara de foame.
Despre bale’
Si nu d’alea de caine, chiar daca au fost si d’astea.
Ca sa spulberam orice urma de mister, io mi-s de la Sincai. Astia din Baia Mare deja ma vad in subconstient: mic, ochelari, tuns scurt, cravata. Si au foarte mare dreptate.
Nu despre asta e vorba. E vorba de pozele de la balul* de la liceu. Parerea mea e aceeiasi, indubitabil de neschibata.
Ceea ce face mult mai amuzanta toata treaba, e faptul ca ma uit la poze, si ma intreb daca cu siguranta toata gloata de-acolo e de la liceu. Adica, sunt constient ca nu ii cunosc pe toti, pentru ca sunt foarte putini interesanti si nu au nimic de oferit, dar, totusi vreo mufa cunoscuta pe-acolo, pe care s-o fi vazut in treacat pe langa baie sau pe coridor. Nu dom’ne, nimic nimic nimic.
Organizatorii parca imi aduceau aminte ca prin vis de ceva elevi de la liceu.
Toate temerile referitoare la prostia care mocnea in sufletele tinerilor sincaisti a fost adeverita in momentul in care, scena a fost luata cu asediu in timp ce un tip cu un mixer si altu cu un microfon, cantau house-trance-funky-shit printre lasere desprinse din epocalele episoade din Star Trek.
Scurt
Bai, sunt asa de racit incat imi doresc sa fiu mai putin racit pentru a putea merge la liceu. Tinand cont ca vorbele astea vin de la unu’ ca mine, va imaginati cat de racit pot fi.
Castane Shit
S-au scurs zilele de Castane-Shit (cunoscuta si sub denumirea populara de Castane Fest), precum s-au scurs gunoaiele, urinarile si vomele prin parcul prin care copii obisnuiesc sa fuga in timpul saptamanii si sa se joace.
Astia de la S-o facem, Romania! puteau alege drept zi de curatat putina judetului, ziua de luni, zi de dupa dezmatul cortorarilor din Baia Mare (si nu numai). Sigur aveau ce baga in sacii lor mici si corolati colorati!
De-o vreme incoace, sarbatoarea asta a castanelor, e un deja vu continuu pentru mine. Aceeiasi nespalati, aceleasi tarabe, aceeiasi muzica de ….
Am incercat sa ma plimb prin gloata nebuna si dezlantuita. Nici in visele mele, nu vedeam mii de perechi de nike sa danseze pe manele.
Alte’ cele, ce sa zic, m-am dat cu balonu de la Orange. M-au ridicat acolo la 20m in aer (asa imi palce sa cred), iar dupa ce am batut pilotul l-am legat de picior si l-am lasat sa atarne de ghiveciu’ ala in care stateam, m-au pus sa cobor balonul, oferindu-mi drept recompensa pentru viata pilotului de elita, o poza cu balonasul in background. Poza care o sa apara pe facebook, sa o vada tot poporu’.
Sa-mi spuna cineva unde-s castanele? Am auzit ceva povesti despre ele cand eram mic, dar in ultima vreme nu am vazut nici una. :(
