Category: blog
Domnu’ canistra, protesteaza.
În atotputernicia de care dau dovadă zi de zi, credeam că o să trec peste subiectu ăsta precum au trecut anii de liceu peste mine. Şi totuşi, am văzut în ultimele zile, 3 oameni care băgau în rezervoare din canistre.
Aveau in garaj, mai multe canistre, pentru zile negre. Mă rog, putem fi monotoni şi să considerăm că alea-s acolo pentru că omu’ şi-o făcut plinu când era motorina/benzina ieftină, sau puteţi fii ca mine şi să spuneţi ca ăştia defapt sunt haiducii care-o protestat în faţa camerelor de filmat, şi erau gata gata sa se-aprindă-n benzinării.
Aşa mă duce pe mine mintea să spun că ăştia 3 pe care i-am ginit eu zilele astea, îs plictisiţii care se lauda la lume că ei protestează şi nu mai alimentează deloc până nu se ieftineşte. Foarte bine nenică, cu un garaj plin de canistre, cine crezi că ar mai alimenta?
Frustrări de iarnă
Băi, îmi place la nebunie să trag cu urechea când merg la pârtie. Din două simple motive
- Mi s-a stricat iPod
-ul (de mult..) şi nu am urechile ocupate.
- Într-o adunătură aşa mare de oameni mai mult ca sigur e plin de amuzanţi (să le spunem aşa)
Două copilaşe, aşa la 16 sau 17 ani se plângeau că nu reuşeau cu teleschiul. :( Îmi plac la nebunie oamenii care investesc în ceva, din simplul motiv că îşi permit. Fără să ştie dacă se vor descurca vreodată, sau dacă o să se renteze investiţia. Şi astea două, aveau nişte ţoale de ski, serioase nu glumă. Singura problemă era că erau inutile. Stăteau la baza pârtiei si plângeau că nu pot urca. Trolololoo.
Şi, dacă tot am deschis subiectul, mă simţeam mai mult decât om când coboram pârtia cu telefonul la ureche, printre zecile de începători care stăteau tolăniţi în zăpadă. Asta e aşa, ca o aroganţă.
*Nu mă, nu e vorba de frustrările mele.
Cleopatra Stratan in TOP10 copii geniali
Nu mă. Dacă ai glăşcior, nu eşti genial. Eşti doar tipa X care ştie cânta.
Nu poţi s-o pui pe Cleopatra Stratan, sau Cleo cum o alint eu, alături de tipu ăla din India care la 7 ani a operat-o pe una de 8 ani.
Ăla e genial, nu asta pentru că câstiga 1000e pe cântec. Nu, serios acuma, cine ar plăti 1000e ca să audă o fetiţă cântând despre idila ei materialistă cu Ghiţă? Să fim serioşi, mai bine-l citesc pe Eminescu. :)
Reborn
După câteva zile de cont suspendat, zile care pot fi privite ca si câteva zeci de ore fără blog, sau, sute de minute gen de pe târgu ocna, am schimbat hostingul la Webfactor şi am revenit.
Câteva anunţuri:
- Vineri 28 Ianuarie rămâne cum am stabilit. Adică Lecturi Urbane editia II.
- Am tras un banner mişto rău sub header că am nevoie si eu de-o pită ca tot omu. Încă e în teste.
- Chinezu, Alex Negrea şi Groparu (ăsta mi simpatic rău de tot) vin în Baia Mare, şi o promis solemn pe coloarea roz ca vă cumpara un cico la mall dacă mergeţi să vă jucaţi cu ei pe kinect. Aici sunt detalii d-alea organizatorice.
- Şi o întrebare total nelalocul ei: Pe facebook drepturile de-autor se-aplica la poze, sau le iau daca mă duce capu? :)
*M-o corectat colegu’ , ca daca nu vedeati si voi ca nu stiu engleza.
B de la Baia Mare sau Bloggeri
Toata chestia porneşte de la ce am citit aici. Vreţi să ne promovăm? Să ştie lumea de ce aberăm fiecare pe-unde-apucăm? Hai să vă arat eu cum se face.
Ăsta se vrea a fi un articol plin de linkuri, în special către cei pe care-i citesc bilunar. Un articol în care îmi permit aroganţa de a ataşa fiecărui blogist, o fraza care mi se pare amuzantă. Dacă nu stiţi să gustaţi gluma…învăţaţi. Ordinea, e aleatorie.
- robbie – Să ducem wordpress-u-n peluză!
- Mihai – Leţ start ă project.
- Radu – Am văzut un film cu rapperi. Din ‘69
- Dani Orza – My name is Dani. ANOSR Dani.
- Paul – Scriu cuvinte lungi cu inţelesuri mici.
- Adrian – Sunt atât de şmen, încât cu blogul pe privat, am trafic mai mare ca voi.
- Ricardo – Live blogging from camion.
Puteţi ignora ce-am scris, v-am linkuit de nu mai stiţi de voi! :)
Spamul de la Orange şi-a găsit naşul
Presupun că mulţi dintre voi (cot la cot cu mine) aţi sărit pe oferta de la orange; Unii pentru ca doreau să se îmbogăţească miraculos peste noapte, alţii precum eu, pentru cele 15 mesaje gratuite promise.
Când am făcut mişcarea asta nu m-am gândit că o sa fiu supus spamului zi de zi. Dar, am găsit rezolvarea:
- Dacă ai o cartela prepay, suni la 444 apoi tastezi 11010 si dai de-un nene sau de-o tanti căreia îi spui ca nu mai vrei mesaje tâmpite.
- Dacă eşti pe abonament, suni la 411 apoi tastezi 12201 si faci aceeaşi chestie ca mai sus.
Gata cu spamul! :)
Generaţia facebook
Încep prin a spune că … trăim într-o lume nebună, nebună de tot.
Aveam nişte speranţe deşarte, cum că, viaţa ar putea să mă ia mai moale, mai încet, ca sunt încă mic. Dar nu.
Tot liceul s-a isterizat săptămâna aceasta când a aflat că, una din colegele lor (hai, fie, colegele noastre) a luat o ţeapă românească de la prietenul ei si s-a ales cu poze nud pe profilul ei de facebook.
Are 17 ani. E minoră. E subdezvoltată, adica e încă la stadiul de homo sapiens. Cât despre iubirea pe care i-o purta ăluia, nu ştiu ce să zic. Atâta timp cât îi permiţi unei persoane să te pozeze..nud, dai dovadă de o imbecilitate crasă. Atâta timp cat ai impresia că pozele cu tine nud reprezintă o chestie misto şi amuzantă, din nou, dai dovadă de o imbecilitate crasă.
Nu ştiu ce poate fi in capul ei. Oricum, n-o duce până la ignat. Îi mai dau aproximativ 1 săptămână, după care (sper) îşi face bagajele şi ne părăseşte.
Am încercat să-i găsesc circumstanţe atenuante. Am presupus că avea datorii la cămătari si aceştia au forţat-o sa se injosească in halul ăsta. Mă gândeam ca a fost drogata. Beată. Somnambulă. Dar degeaba. Prostia nu cunoaşte limite. Nu există circumstanţe atenuante pentru asemenea chestii.
In incipit, am trecut printr-o etapă miloasă. Îmi părea rău. Acum, parcă inevitabil părerile de rău s-au transformat in scârbă si tind să se transforme-n repulsie.
Când vedeam la televizor ştiri ca astea, eram indiferent. Mă gândeam ca lumea în care mă învârt eu, e alta. E un Matrix. Dar acuma, îmi dau seama ca e aceeaşi mizerie peste tot. Toti se scaldă în aceeaşi mocirla, iar unii ţin neapărat sa posteze pozele. :)
Si totuşi, are careva mailul lui Diaconescu?
Când începi să vezi omul cu alţi ochi
Să presupunem, dar doar să presupunem (pentru cei care sunt bănuitori de profesie, e o situaţie ipotetica) ca afli ceva despre o persoană. Ceva, urat, că dacă e ceva frumos nu ştii ce poziţie de lingău sa adopţi. :)
Deci, afli ceva urât. Şi ca să facem treaba mai incitantă, luăm ipoteticul caz în care e vorba de o persoană pe care o cunoşti din vedere si la modul Salut – Salut. Adică, e un nimeni ajuns la rangul de salut.
Ei, aici nu înţeleg o chestie: Dacă tot aveai o relaţie platonică, o relaţie doar de dragu de-a spune un salut cuiva, o relaţie forţată de împrejurări si, probabil, de faptul că împărţiţi acelaşi liceu, de ce la aflarea chestiei ăleia de care spuneam mai sus începi să vezi altfel omul?
Şi nu altfel adică cu indiferenţă, ci altfel adică cu scârbă.
Aşa e în natura mea (adică a mea, mă!) să dezlănţui o scârbă nemaipomenită pe meleagurile mioritice, atunci când sunt pus într-o situaţie de genu.
