Category: blog
Vă roagă io frumos
E pentru voi, aceşti ‘martori’ ai internetului.
Cea mai tâmpită chestie.
Să îţi vinzi integritatea morala aici, pe internet.
Si când începe febra asta cu RoBlogFest-ul e isterie. Care mai de care te roagă mai frumos. Unii sunt gata să-mi plătească facturile la curent, alţii sunt gata sa-mi ducă gunoiul, să-mi cânte la harpa şi să recunoască public că sunt net superior rasei lor de primate. Toate astea pentru un vot.
Nu merci, nu cumpăr.
Înapoi la viaţă
Cu toate că o sa aberez, trebuie să recunosc că mi-a fost foarte greu să mă decid daca merita să împart chestia asta cu voi, ai mei padawani. Dar, treacă de la mine.
Si dacă tot s-au întors toate la viaţă, atunci înseamnă că a venit momentul să-mi satirizez vecinii.
Spuneam că mi-a fost greu să mă decid dacă e bine sau e hapsân să scriu ce urmează. Dar, dacă am ajuns să-mi fie ruşine de propriile-mi idei, pot sa mă deportez în Japonia.
Ieri, primele clipe de dupămasă primăvarnică (?!) puzderie de pensionari consumatori de cafea si Taraf TV au dat-o-n boala grădinăritului. Aduşi iniţial cu forţa la oraş de copiii care nu suportau să meargă in vizită la ei şi să sfârşească prin a culege iarbă la unica vacă, aduşi de doru’ lelii, au ieşit afară, înarmaţi cu furci si topoare să grădinărească revoluţionar în faţa blocului. Curăţau aceeiaşi grădină în care al lor căţel epileptic îşi făcea treaba toamna.
Ceea ce e mai trist e faptul ca în senilitatea lor, aceşti vecini ai mei au impresia că investesc timp în ceva durabil. Deloc. O să vină plozii de la etaju 3 şi o să-şi rupă bărbia de gărduleţul tău viu, mic si drăgălaş. O să vină prietenul tău pensionar, navetist, şi o să se proptească în el pana o sa fie cărat în casă de vreun străin. În asta îţi investeşti timpul.
Ştiu eu o vorbă de la tata: Decât să stai degeaba, mai bine munceşti degeaba.
Da daa
Ocupat cu una alta am ignorat coltul meu virtual de refulare.
Până una alta, vă zic că am lansat la baltă www.StirIT.ro; Intraţi iar mai apoi spuneţi-mi cât de absurd de fenomenal sunt. Încă se lucrează la el, aşa că o sa ignor cu nonşalanţă criticile mai mult sau mai puţin profesionale. :)
Am trecut pe la Cluj să mă iniţiez în ale politehnicii. Parcă am făcut un trip in altă ţară, iar dacă pot să ignor alea două ore de foc continuu, a fost chiar drăguţ!
Vă spuneam eu cât de mult mă irită liceul si dezinteresul unora. Ei bine, nu s-a schimbat nimic.
Sacrificii
Mi-a ajuns cuţitu la os şi umezeala la buci (oops) fapt pentru care m-am apucat de învăţat. Ireal imposibil dar totuşi adevărat.
Acestea fiind spuse, peste exact 5 ore si 38minute mă voi scula din aşternut in toată frumuseţea de care dau dovadă dimineaţa şi voi citi despre Alexandru Lapusneanul care a pus de-o combinaţie cu Harap Alb la Moara cu Noroc.
La acea ora matinală, când toţi vă întoarceţi pe cealaltă parte să dormiţi încă o oră bună, eu o sa….nu contează.
Ah, o dau dispărută pe tipa care mi-a spus că-s hidos. Nu de-alta, dar mi s-a şoptit că e supraponderala şi-si face poze wide in oglida. Willy mamă, come back home!
P.S. O colegă se gândeşte că ‘tipa care mi-a spus că-s hidos’ e complexată pentru că e grasă. Dacă e aşa, vreau să-i amintesc că obezitatea e o derivată a prostiei, prostie de care nu duce lipsă. Little fatty boom-boom!
Facebook şi-a schimbat modu de vizualizare
Da, după cum v-aţi mirat şi voi, peste noapte (că aseară încă era ok) s-a schimbat modul de vizualizare a pozei pe facebook.
Destul de multe schimbări în 2011. Începând cu schimbarea profilului, apoi a fan page-ului şi în cele din urma modul de vizualizare. Sunt chiar curios ce o sa urmeze, dar, acum ceva timp, tot pe vremea aceasta HI5-ul a făcut şi el ceva schimbări de genu, doar că rezultatul sigur nu a fost cel aşteptat. Multă lume s-a debarasat de serviciile lor.
Credeam că e ceva şmecherie de la Opera. Dar e la fel si pe Safari si pe Mozilla.
Ştiam că tre’ să scriu ceva …
Mi-e jenă să aduc în discuţie subiectul ăsta, şi-anume Valentine’s Day. Dar simţul civic mă face să vă spun că majoritatea celor care serbează chestia asta sunt nişte inculţi.
Iarăşi a apărut o inima imensă in liceul meu. Hai să-i zicem…ThingZILLA.
Băi dar ce mesaje vă transmiteţi. Sau cel puţin, ce mesaje se transmit prin liceul meu, cu ajutorul chestiei ăleia în formă de inimă.
Nu scrieţi corect. Umpleţi foaia de emoticoane (copacii plâng :(( ). Nici măcar nu ştiţi ce vreţi să transmiteţi; Vreţi doar să vă aflaţi si voi oarecum în treabă, si aveţi impresia că vă lăsaţi amprenta asupra omenirii dacă pictaţi ceva pe-o foaie. Generaţia facebook, am mai zis.
Tare mi-aşi dori eu, aşa, ca să mă umflu-n pene, ca profesorii de română să arunce o privire peste ce scrieţi voi, amorezilor, pe-acolo. Marea majoritatea n-ar intra în bac. Şi ştiu sigur asta, pentru că sunteţi copiii ăia care pe messenger scriu cu k in loc de c si termina propoziţia cu xoxo în loc de punct.
În rest, despre Valentine’s Day, toate bune si frumoase. Exact ca anu trecut.
Nostalgie sintetică
Post scriptum
Am fost atât de ocupat zilele acestea cu un serial numit Chuck, serial care daca veni vorba, e foarte culeanu si tipu ăla îi bate-n stil geci cean pe toţi care crede el ca merită. E, şi urmează admiterea. Dar..
Încă câteva săptămâni şi o sfârşesc cu a doişpea, iar dacă vă întrebaţi, cred că pentru mine vor fi cele mai lungi săptămâni din cei 4 ani de liceu.
Nu mă, la mine nu există părere de rău după X sau după Y.
Sincer, şansele să uit de majoritatea colegilor sunt colosale, aşa că, nu văd de ce mi-aş irosi timpul cu păreri de rău si nostalgii.
Parcă trăiesc un deja-vu. Precum acum 5 ani când mi se spunea că voi jeli după anii ăia de scoală, la fel acuma mi se prevesteşte o mare nostalgie după liceu. Nu prieteni. După 8 ani de scoală nu m-am întors pe-acolo. Nici măcar pe trotuarul din faţa şcolii nu ştiu dacă am mai călcat. Şi nu-mi pare rău. Dimpotrivă, mă simt bine-aşa cum sunt. Iar când va veni momentul să plec din liceu, voi pleca cu acelaşi avânt. Si mă voi întoarce…în caz că mi-am uitat ceva.
Dar, dacă sunt printre voi persoane nostalgice si sensibile, împrieteniţi-vă cu colegii pe facebook că o să vă treacă euforia asta de despărţire si nu vreţi mai apoi să regretaţi că v-aţi lăsat numărul de telefon prin nu-ştiu-ce albume. Şi explicaţi-mi şi mie ce v-o făcut să vă ataşaţi în halu ăsta de ei.
Cum sa-ti cumperi o imprimanta?
Bănci, birouri, locuinţe. Peste tot găseşti câte o imprimantă. Dacă nu ai una, probabil vrei dori să achiţionez un model în viitorul cât mai apropiat. Dar ce să cumperi?
Dacă doreşti să ai una acasă, pentru uz „personal” atunci ar trebui să te îngrijoreze în primul rând costurile de întreţinere şi mai puţin viteza de printare şi calitatea superioară, asta presupunând că nu printezi în cantităţi industriale şi nici nu doreşti să tipăreşti poze pentru albume foto.
La unele imprimante cartuşele pot fi umplute (oricum după o vreme trebuie schimbat cartuşul), la altele sunt foarte scumpe sau se termină destul de rapid, chestia cu printatul a sute de pagini spusă de vânzător este apă de ploaie, numărătoare făcându-se pe pagini printate la o calitate foarte slabă.
Probabil vei avea nevoie şi de scanner, iar dacă vrei o copie după buletin şi este trecut de ora 18, atunci xeroxul va fi foarte bine venit. Aşa că îţi recomand să iei o multifuncţională din gama de mijloc, de exemplu: Epson Stylus SX218 sau Epson Stylus SX510W.
Pentru birou veţi avea nevoie de o imprimantă mai rapidă care are şi opţiunea de printare faţă-verso. La fel, este bine venită o multifuncţională care are şi fax, iar dacă aveţi o reţea internă de calculatoare, probabil că o imprimantă cu interfaţă de reţea şi/sau wireless va fi utilă dacă mai mulţi colegi (mai multe calculatoare) doresc să printeze ceva. Recomand:
Kinect şi cărţi
În ciuda faptului că sunt a doişpea, şi mă zvârcolesc noaptea-n pat la gândul bacului şi celor aferente, ziua de 28 ianuarie o fo’ una plină ochi.
Începem cu lansarea Kinect de la Gold Plaza, lansare care-o pus şi oraşu nostru pe hartă, că suntem primii din ţară care avem tehnologia asta extraterestra. Nu ştiu detalii despre tehnologia din spatele acestui Kinect, dar dacă fugiţi la mall vă puteţi juca gratis săptămâna asta.
Ce să spun, am dat cu ochii de Groparu, care nu e aşa periculos în realitate precum pe blog, mă rog, doar la jocuri cu bărcuţe e periculos; Alex Negrea e cel mai relaxat, calm si distrat din blogosfera asta care nu se înghite. E genial. Ăştia doi au venit însoţiţi de Chinezu, Bogdan si Sorin (am numărul lui de telefon, aşa că, contact me ladies!).
Şi doua poze de la zmenta (nu îi pun link, dar intraţi pe veveve punct zmenta punct ro): Continue Reading
O poză, ce zici?
Astăzi e final de săptămână, de semestru, aşa că îmi permit să scriu un post cu puncte si subpuncte si punctuleţe.
Şi aşa mi s-a pus mie pata să scriu despre aparate foto. Tare sunt eu curios, pentru ce a-ţi opta. Pentru un DSLR sau un aparat foto compact, care e mai user friendly, adică nu necesită cunoştinţe avansate în ale fotografiei?
Dacă sunt hater 24/24 astăzi o sa iau o pauză, şi o să scriu ceva de bine despre ambele categorii.
De ce DSLR?
- Pentru o calitate superioara a pozelor. Asta în primul rând.
- Pentru că majoritatea (nu neapărat majoritatea, dar cele mai noi) au funcţia de filmare HD. Şi cu toate că e vorba de-un aparat foto, asta mă atrage foarte mult.
- Pentru că îmi place la nebunie să ştiu că îmi aduc aportul în ceea ce priveşte realizarea pozei. Adică să ştiu că eu am setat diafragma, timpul de expunere, luminozitatea, etc.
De ce recomand un aparat foto compact?
- Pentru că de multe ori, e mai important momentul imortalizat, decât calitatea superioara.
- Pentru că, e mult mai uşor să faci o poză cu un aparat foto compact; Nu necesită cunoştiinţe avansate, iar în ultimul timp calitatea oferită de acestea se ridică la nivelul ateptărilor. De exemplu, Nikon COOLPIX S8000 e un aparat foto compact, care iţi pune la dispoziţie un zoom de 10x, o rezoluţie de 14,2 megapixeli, toate acestea pe un monitor LCD de 7,5cm. Pe deasupra filmează şi HD (plăcerea mea).
In final, tot ce pot să mai spun e să săriţi pe ofertele celor de la evomag. Pe bune, chiar sunt preţuri rezonabile.
