QuickMobile.ro

Category: blog

I have a dream

| April 17, 2011 | 1 Comment

Asa incepe totul. Sau cel putin asa ar trebui sa inceapa totul.

Problema ta, a mea si a noastra e ca in momentul in care ne loveste cate o idee, primul gand e: Nu se poate aici. Gresit prietene.

Se poate aici, la fel de bine cum poti sa-ti implinesti visul in Austria, in Germania sau in America.

Americandrim American dream-ul la care te gandesti, e doar un cliseu. Nu exista un vis american, exista un vis al tau. Un vis care nu e conditionat de oamenii care te inconjoara sau de tara in care-ti duci traiul.

Si, in premisa celor spuse mai sus, am acceptat sa scriu despre StartEvo. Ei sunt acea partea de oameni, care, in loc sa-ti darame visle, ti le sustin. Sunt de partea ta si sunt gata sa te-ajute pentru a obtine ceea ce cauti. Continue Reading

Maria Valutista

| April 15, 2011 | 1 Comment

Dacă aia e vreo Mărie care a câştigat într-o lună 3500e poate vă dezvălui eu secretele care stau în spatele succesului de moment.

Ăştia cu reclamele chiar ne consideră o naţie de înapoiaţi mintali si avari?

Vrei bani? Pune mâna şi munceşte prietene.

Inconstienta

| April 7, 2011 | 0 Comments

Cei care ma cunosc, stiu ca sunt un antitalent innascut cand vine vorba de Chimie. Lucru binecunoscut si de profesoara.

Antitalentul nu ar fi o problema daca nu ar fi insotit de un mare dezinteres.

E nevoie de multa inconstienta in momentul in care lasi pe cineva ca mine sa se ‘joace’ in laboratorul de chimie cu chestii necunoscute. Lucru care o sa-l fac luni. Cu putin noroc o sa recreez Fukushima si o sa apar in ziar. Sau cel putin la mine pe blog.

Inca sunt in faza de negare si cred ca totul o sa fie simplu. La urma urmei, de mic aveam o placere pentru a turna apa dintr-un pahar in altu. Nu cred ca e mult mai diferita experienta de luni. :)

CAS sau cum sa iei bani pentru nimic

| April 1, 2011 | 0 Comments

Mă gândeam să las postul ăsta pentru mâine, dar ţinând cont că e una din zilele cu program de somn apocaliptic, deci o să fiu un semi-zombie toată ziua, am zis c-o fac acum şi mă ştiu într-un loc.

Să începem studiul de caz cu următoarea întrebare: Ce este CAS?

CAS, sau casa de asigurări de sănătate, este o instituţie care prin mijloace perfect legale, reuşeşte să fure din buzunarul vostru (sau al părinţilor voştri, după caz), lunar, o sumă deloc mică. Sumă împărţită în aşa fel încât o multitudine de persoane dubioase să stea degeaba şi să fie remunerate.

Ce-am văzut azi la spital (nu in ordinea importantei):

  • În primul rând, pe mine, stând 5 ore pentru o radiografie şi un ghips.
  • În al doilea rând, pe-un tip. Nu orice tip; Unu în scaun cu rotile şi cu perfuzia în mână.
  • În al treilea rând, alt tip. Asta avea o chestiune d’aia de tub băgat în rinichi, să nu facă pipi. Şi era împins el aşa, pe-acolo, de o tanti tânără, absentă de ce se întâmplă în spital, în timp ce punga cu chestie muştarie atârna falnic pe lângă scaun. România, te iubesc.
  • În al urmatorul rând, peste tot amprenta CAS-ului care imi zâmbea trolleşte.
  • În ultimul rând, plin de aurolaci cerşetori comunişti. Aştia concurează cu CAS-ul.

Bătrânilor le place să stea la cozi. E o oportunitate pentru ei să se lamenteze cu gândul viaţa bună a copilaşilor fugiţi prin ţări străine la furat. Paul îmi spunea cum zilnic la o carmangerie se face coadă de pensionari începând cu ora 7 fără un sfert (asta în ipoteza că se deschide la 8), ca şi cum la ora 8:30 cineva ar fura toată carnea!

Gasesc o poza pentru articol maine, ca e 1:30 deja.

Astazi vreau sa va spun ca…

| March 31, 2011 | 2 Comments

Imi sunteti simpatici!

Copilul meu de suflet

| March 31, 2011 | 0 Comments

Sunt momente-n viata, cand ai nevoie de ceva. Ceva care sa-ti dea impresia ca poti muta muntii, sau cel putin imaginile cu acestia. Ei bine, eu mi-am gasit vocatia.

Dupa lupte seculare cu colegu Paul (ca deja suntem o echipa si ne strigam cu colegu’) am reusit sa-i intru-n subconstient si sa-l induplec. Sa-l induplec sa mai corupa pe cineva, pe colegu’ Eddy.

Si asa, noi trei si cu un notebook am dat drumu la StirIT.ro.

Suntem trei, suntem tineri, suntem la liceu si ne-am hotarat sa facem ceva pentru romanii care sunt interesati de IT si de ceea ce tine de acesta.

E plin de site-uri care-ti spun despre ce face Google si MSN, altele despre ce mutari face Android-ul.

Ce aducem in plus? Ei bine, daca intri pe al nostru’ site gasesti toata informatia intr-un singur loc. Gasiti o sectiune si pentru cei pasionati de gaming (probabil cea mai bine pusa la punct).

Asa ca, daca vreti sa ajutati copilutu asta sa creasca, sa-l alaptati si sa-i schimbati scutecele, ne gasiti pe facebook si pe twitter.

In rest, sa ne-auzim de bine!

Echipa StirIT.ro

Si am tras un frig la rinichi…

| March 28, 2011 | 1 Comment

După cum presupun ca v-am mărturisit, am ales să mă automutilez constant, sâmbătă de sâmbătă şi să dau fuga la Cluj pentru ceva meditaţii de politehnisti.

Ora 4:30 (dimineaţa, of cors) e un chin apocaliptic pentru o zi de sâmbătă, când mai mult ca sigur majoritatea dintre voi işi sforăie visele.

Ei bine, la ora aia eu mă trezesc şi dau 25lei pe un bilet de autocar. In suma asta e inclus transportul şi..transmisiunea live la radio a meciului Romania – Bosnia. Continue Reading

Umor etnic

| March 25, 2011 | 0 Comments

Asta o scriu asa, repede, ca n-am timp, chef si dispozitia necesara. Dar, mi-a lipsit blogu in ultima vreme.

Deci, se face ca ma duc la spital. Cu mana-n buzunar (cu mana, doar una, ca cealalta o tineam lipita de mine ca ma durea, ca d’aia mergeam la spital) fara buletin, certificat de nastere, deces sau ce-o mai fi trebuind sa am.

Ma duc la urgente, ca era serioasa treaba. Si ma ia in primire medicul (care era/este si va fi *ungur):

Medicu’: Nu ai buletin la tine’ ?

Io: Nu. Vin de la fotbal, unde am cazut, acum, ma doare mana, uh uh..

Medicu’: Nu stii CNP macar?

Io: Nu stiu CNP. Acuma vin de la fotbal, unde am cazut, ma doare mana, uh uh.

Medicu’: Da telefon’ ai?

(dupa atataea intrebari, eram gata sa-i spun grupa sanguina a viitorilor mei stranepoti, daca ar fi ajutat la ceva)

Io (consternat): Da. 0743..

Medicu’: Poi de ce nu-ti notezi CNP-ul acolo? Hăhăhă

No, asta o fi facut vreo gluma etnica cu mine. Probabil e ceva normal sa-ti notezi cnp-ul pe telefon. Daca s-ar putea, chiar un tatuaj sub brat cu el mi-as face. :(

*De unde stiam eu ca era ungur? Inafara faptului ca avea un nume destul de sugestiv? Poi toti ungurii cu varsta peste 50+ sunt la fel: Carunti, slabi, prietenosi (ipocrit de prietenosi) si cu ochelari pe varful nasului + mustata.

Daţi o mână de ajutor!

| March 16, 2011 | 3 Comments

Totul începe de la un comentariu de aici.

Venit de la fotbal, cu un suflet mai bun, cu un cârcel la picior şi cu multă compasiune pentru ceva ce merită, zic eu.

Deci, problema e următoarea (asta chiar si după părerea mea e o problemă!):

Bianca Maria, o fetiţă de doar 5 luni, suferă de-o boală nasolită rău şi-anume retinopatie de prematuritate gr. V. Nu ştiu ce-nseamnă, nu ştiu detalii inutile. Cert e că pentru tratament, e nevoie de-un drum până în Detroit şi spitalizare la o clinică de-acolo.

Aşa că, pentru cei care vor să facă o faptă bună, să-i ofere o speranţă fetiţei nevinovate poate frumos si elegant să facă o donaţie în următoarele conturi:

RON: RO87BRDE350SV33043173500

USD: RO87BRDE350SV 33123683500

EUR: RO06BRDE410SV05390954100

Conturile in RON şi USD sunt deschise la sucursala BRD, iar contul în EUR este deschis la sucursala Academiei din Bucureşti. :)

Fetiţa are nevoie de-o suma de 30.000$. O suma uriaşă, dar care nu e nici pe departe preţul unei vieţi.

Aşa că, dacă aţi putea pentru o clipă să vă reveniţi de la necazul Japoniei şi să reveniţi cu picioarele pe pământ, poate facem cumva sa fie bine pentru ea!

Trăiesc într-un univers Bacovian

| March 16, 2011 | 0 Comments

Sunt ignorant în marea parte a timpului; devin sarcastic şi satiric dacă sunt întârâtat.

Da, şi-mi place sa mi se respecte punctul de vedere, nu neapărat să-mi fie înţeles. Pentru că asta e mă, nu toţi putem.

Astăzi o zi numa bună de băut cola şi făcut nimic. Toată ziua, am auzit de Japonia.

Oameni buni, trăiesc în aceeiasi lume precum voi. Doar pentru că ignor o problema, adică nu îi acord atenţie, adică da, nu mă interesează, nu înseamnă că n-am auzit de ea. Şi voi, micii bacovişti, simţiţi nevoia să fiţi solitari. Să vă lamentaţi şi să vă gândiţi la chestii d’astea, când afară sunt 20 grade si e soare! Nu e tocmai combinaţia perfectă.

Dacă ar reînvia Bacovia, s-ar plictisi văzând ca nu mai e singurul daltonist.

Şi pentru acelaşi cor de oameni care au plâns pentru Haiti, cu dedicaţi de la Reuters aici.