Category: blog
Parvenitii
E vorba de cuplul pe care l-am mai pomenit pe twitter intr-o sambata in care imi curgeau mucii printr-un autocar.
Ea: romanca tanara, considerata ca fiind frumoasa si desteapta de catre vecinii de pe scara blocului si membrii familiei; Mai putin ala micu’ care ii zice ca are prea mult fond de ten pe fata. Aspiratii inalte, ce sa mai…nicidecum una ca toate celelalte.
El: roman plecat dincolo. Pe numele de scena Vladimir (eu inca mai cred ca defapt il cheama Vlad sau Vladut, dar se semneaza cu Vladimir pentru ca mai putin mainstream). A facut cine stie ce pe dincolo, unde era plecat de 10 ani (din cate am inteles), a strans un ban, a pus o burta si a venit acasa sa se relaxeze. A uitat si limba intre timp si o da pe englezeste acum.
Amandoi in drum spre Sibiu (cred?!), ca fata vroia sa ii arate tipului ce capitala cultural-europeana avem noi.
La fiecare statie in care oprea autocarul, tipu’, Vladimir, lua o geanta dupa el si cobora cu ea jos. La un momentdat soferita (da bai, era o soferita) o intreaba pe stimabila doamna care nicidecum nu era ca celelalte femei pe care le vedeti pe strada, de ce iubitul ei poarta dupa el geamantanul de parca ar fi un cadavru de caine ascuns. Continue Reading
Finala Cupei României la Rubgy “Roșia Montană Gold Corporation” si am 3 locuri!
Sa trecem direct la subiect, ca pe voi, va intereseaza premiile si chestiile gratis.
Pe 3 decembrie de la orele 13:00 pe stadionul “Cetate” din Alba Iulia se va disputa Finala Cupei Romaniei la Rugby cu intrare gratuita!
De ce ma intereseaza pe mine chestia asta? De ce v-ar interesa pe voi, baimarenii? Pentru simplul fapt ca in finala asta o sa joace Zimbrii din Baia Mare impotriva celor din Timisoara.
Zimbrii nu o sa va dezamageasca. Defapt, o sa castige. Am vorbit eu cu cativa dintre ei;-). Singura problema e ca trebuie sa gasim un slogan pe care sa-l afisam la meci. Aici ma ajutati voi. Astia care ma cititi, de obicei, sau doar acum pentru ca am ceva gratis de dat.
Deci, treaba e in felul urmator: Voi lasati un comentariu cu cel mai smecher slogan la care va ganditi cand vine vorba de echipa noastra de rugby. Si cand spun smecher nu ma refer la mizeriile din fotbal, care sunt urari pentru echipa adversara. Aici ma refer la chestii subtile si finute. Ca doar cititori d-astia am.
Ce va ofer eu in schimb?
Pentru munca depusa si pentru efortul facut eu o sa car dupa mine pe 3 dintre cei mai smecheri dintre voi, cu cele mai dăștepte slogane. Si voi, viitori castigatori, sa nu va bateti capu legat de drumu lung pana la Alba Iulia, ca ala e ca si rezolvat. Sa va stoarceti neuronii si sa-mi scrieti cel mai smecher si adevarat slogan pentru echipa noastra de rugby.
Siiiii…(ca surprizele-s surprize) toti participantii la meci, intra intr-o tombola din care se poate iesi cu unu din cele 10 telefoane iPhone 4S, una din cele 100 mingi de rugby, unu din cele 150 tricouri sauuuu unu din cele 150 treninguri. (O gramada de chestii care se dau gratis băăăăăăăă!)
Incepand din momentu asta astept comentariile si sugestiile. Toata magia e valabila pana marti 29 noiembrie, ora 10:zerozero. Dupa care va faceti bagajele si va pregatiti sa ii sustineti pe Zimbrii! ;d
Sponsorul oficial al competiției este Roșia Montană Gold Corporation, acțiunea făcând parte dintr-un program mai amplu al companiei de susținere a performanței și excelenței în sport – ”Aur pentru România”
O campanie pentru campanii
E ora 2:08 si ca de obicei, creierul meu proceseaza orice alte porcarii dar numai ce trebuie pentru facultate nu.
Si uite asa m-am trezit eu cu revelatia revelatiilor: E in natura omului, o dorinta care mocneste de cand ia prima palma peste fund, sa initieze campani;i si uite asa ma lovesc zilnic sau daca nu, de cel putin 3-4 ori pe saptamana de cele mai proaste campanii (ex. tampenia aia pe care majoritatea fetelor de pe facebook au luat-o ca fiind ultima reduta in lupta cu cancerul la san).
Asa ca, eu, la ora asta (deja e 2:55) am zis ca e timpul sa facem o campanie pentru campanii. Una d-aia serioasa cu fonduri europene, fluturasi si workshop-uri, in care sa ii invatam pe toti ce inseamna conceptul de campanie si cum trebuie facuta. Sa le spunem ca trebuie sa stie exact ce vor sa obtina si sa le explicam cum trebuie gasita o corelatie intre ce vrei sa obti si modul in care vrei sa obti lucrul ala. Nu e bine sa facem campanii doar pentru ca trendy.
Si ca o concluzie:
- Daca urci pe internet o poza cu un copil bolnav si sub ea scri jos o aberatie, nu realizezi o campanie umanitara.
- Campaniile care lasa in urma lor afise si masini desenate frumos nu sunt campanii.
Daca ma intelegeti gresit si ramaneti cu ideea ca toate campaniile sunt proaste, atunci nu imi mai pierd timpul sa va spun ca defapt nu asta am vrut sa spun.
A venit si randul meu
Multa lume ma vede ca fiind un anost fara viata sociala care sta intr-o camera semi-luminata si arunca cu critici in stanga si dreapta.
Si da, e aproape asa.
Ideea e ca mi-am dezvoltat in timp obiceiul de a nu da bani la cersetori. Nu neaparat pentru ca sunt un antisocial frustrat, dar pur si simplu nu imi place sa inghit rahatul pe care incearca sa-l serveasca. Pe deasupra, majoritatea sunt mai mult decat apti pentru munca, dar daca tot castiga cateva milioane pe zi la intins mana nu se complica ei cu munci serioase.
Totusi, sa nu imi pierd ideea.
Saptamana trecuta, parchez masina undeva-n oras; Cand am iesit, am fost asaltat de o tigancusa cu traditionalul “da si mie un leu de ptita”. Evident am refuzat (din motivele enumerate mai sus). Ideea e ca, apoi mi-am luat-o-n mufa, la figurat: Imi cazusera 10lei din buzunar si fata imi spuse de ei. Acuma inchei asa repede, ca nu am chef si timp sa mai povestesc, dar ganditi-va cati dintre voi ati fi facut la fel. Eu, nu. Eu taceam si luam bani, si la revedere.
Asa ca, nu banii nu cumpara caracterul. Caracterul e asa cum ti-l faci si pus in fata faptului propriu-zis, banii lui tactu sau banii tai o sa paleasca in fata caracterului sau a lipsei de caracter de care dai dovada.
Ca la 60 de ani
De can’ am venit la Kolosvar (sau, cum imi place mie, Cluj) am inceput sa umblu tot mai des cu autobuzu. Defapt, doar cu autobuzul ma plimb.
Autobuzul e locul in care imi lucreaza mintea cel mai mult. Vad tot felu’ de oameni, din diferite clase sociale si imi place la nebunie sa imi imaginez ce-a facut fiecare cu viata lui.
Astazi, par example, ma uitam la un mosulet, la 65 ani care statea pe scaunul din fata mea si privea in gol. Si statea el acolo cu un geamantan in brate si uitandu-ma mai bine la el am vazut ca nu priveste in gol, ci plange. Bai, eu cu mila stau foarte prost. Pentru mine mila e un lux care nu mi-l permit, dar de data asta am ramas frapat.
Omu ala, dupa ce a servit statu’ timp de 30-40 ani, sta acum si se plimba cu un autobuz care nu ii ofera confortu pentru care a cotizat ani de-a randul. Probabil nici asigurarea medicala nu ii acopera medicamentele, sau tratamentul cu cyberknife pentru cancerul la prostata cu care s-a ales dupa ce si-a dat sufletul pe santierele sau prin minele patriei.
Si ca el sunt multi. Ce zic eu multi, foarte multi, ca sa ajunga la 60 de ani si sa se plimbe cu serviciile de inalta calitate ale RATUC-ului dintr-o parte in alta pentru a pune mana pe un leut si pe inca unu, si poate poate la sfarsitul lunii reusesc sa plateasca taxele, medicamentele si daca au noroc pun mana si pe-o felie de paine.
Tot prosti ati ramas?
Imi aduc aminte de primele zile ale mele pe messenger.
Atunci se demarau adevarate campanii sociale. Dadeai un “mass” mai departe si copilul X care avea boala Y primea cate 1 euro. Adevarata problema era ca masa populatiei credea in rahatul ala. Si primeam zeci de mesaje d-astea emotionante.
Problema e, ca si acum dupa atatia ani de internet, oamenii au ramas prosti. Prosti, am zis!
Am vazut pe facebook o poza cu un copilas bolnav. Sub ea scria ca pentru fiecare email familia respectiva primeste 32 euro, iar prostii dau share la imaginea aia.
Oameni buni:
- Nu e nici o adresa de mail in description. Deci unde trimit mailul?
- Cine da 32 euro pentru un email?
E trist ca voi credeti asta. Nu stiu de ce nu judecati ce faceti pe internet, s-ar putea sa faceti mai mult rau decat bine.
Si inca sunt de parere ca nu oricine trebuie lasat pe internet.
Cat despre aceste asa-zise campanii umanitare, ala care le porneste e cu adevarat bolnav. Ar trebui sa ii fie interzis accesul la internet, cam asa…pentru totdeauna.
Imi tradez tara
(vorba unui pretin)
Dar pana una alta, aleg sa o sabotez.
Nu mai dau locu meu din autobuz alora mai in varsta, daca pana la respectabila varsta de (introduceti aici ce numar vreti) nu au invatat sa citeasca tabla aia de pe autobuzu de la ora 7 pe care scrie “ELEVI”.
M-am saturat de profesorii incompetenti cu aere si besini care primesc o caruta de bani doar ca sa fie aroganti in fata a 120 elevi, care le raspund cu aceiasi aroganta, dar o fac pe gratis.
Daca in 2011 romanul nu poate percepe diferenta dintre aplauze si fluieraturi & zbierete, vreau sa fug din tara sau prin tara. Mi se pare de bun simt sa pui mana pe un topor ud si sa treci prin multimea de ciobani fluturandu-l la nivelul capetelor. Mi se pare o nesimtire sa ramai indiferent la o asemenea manifestare a inculturii, intr-o societate care se vrea moderna si cu aspiratii, oarecum, inalte.
Secretare
Dupa profesoare, a venit randul secretarelor sa arate de ce sunt in stare.
Ma seaca fata aia acra si scarba cu care-mi vorbesc.
Nu am venit sa cersesc, sa va dau pliante de la Real sau sa va aduc revista “Turnu de Veghe”. Am venit sa-mi ridic carnetu si legitimatia. D-aia existati voi in facultatea asta: ca sa-mi inmanati cu zambetu pe buze carnetu si legitimatia, nu ca sa-mi afisati moaca aia acra si plictisita de parca eu va duc cu forta in birou.
Va trebuie bani, munciti.
Profesoarele
A trecut ceva timp de cand nu am mai scris. Unii probabil s-au gandit ca am plecat sa-i pregatesc locul lui Steve Jobs (R.I.P btw). Adevaratul motiv e ca pur si simplu mi-a fost lene; Iar cand nu mi-a fost lene mi-a fost urat sa scriu. Cand am inceput cu blogul se scriau chestii frumoase in proportie de 70%. Acum, e plin de deontologi de doar 15 ani care stiu politica, sport si psihologie.
Dupa o saptamana de facultate, prima si singura impresie cu care am ramas, este aceea ca profesoarele sunt cele mai complexate femei.
Nu stiu de ce complexe sufera. Nu stiu daca se simt inferioare sau nu. Dar stiu sigur ca vor sa dovedeasca ceva, si in incercarea lor de a dovedi ceva, devin cele mai nesuferite persoane cu care am de-a face.
Aeru ala de superioritate in fata unei clase e de neinteles. Or avea ele PHD-ul in matematica si analiza si toata prostia asta, dar nu cred ca e o scuza pentru a se comporta execrabil.
