Inca fiind elev la liceu (pe perioada nedeterminata) am fost instiintat, eu impreuna cu colectivul clasei, despre ajutorul de stat care este acordat celor care-si doresc un calculator.

Dupa ce-am saltat de bucurie pana mi-am zdruncinat neuronii, am intrebat de conditii (ca nu primesti ajutor doar asa, trebuie sa indeplinesti niste conditii: sa fi orb, fara o mana, veteran de razboi etc.). Mare prostie am facut ca am intrebat de conditii. Conditiile puse reflecta clar dezinteresul statului pentru acordarea ajutoarelor, care au ajuns mai mult o ÅŸarada de prost gust a ministerului.

Trebuie sa ai un venit de 150lei pe luna (fiecare membru al familiei). Bun, indeplinesc conditia asta, am 150lei/luna, iar statu-mi da 200e pentru calculator, restu banilor de unde-i culeg? Nu mai e problema lor, ei m-au dat ajutorul.

In ciuda faptului ca in ultima vreme tot mai multe persoane, aleg sa-si achizitioneze un DSLR cel mai bine vandut aparat foto din 2009 este Nikon COOLPIX 220.

Caracteristici:

• zoom optic 3x
• 10MP
• stabilizator optic de imagine

E o adevarata pandemie in ceea ce priveste virustii transmisi prin intermediul messengerului.

Ia sa vedem care-s etapele unei virusari: Continue Reading »

Niciodata sa nu incercati sa faceti ‘misto’ de vreun copil de bani gata. O sa va dea niste replici care va vor penetra encefalul si va vor strapunge pana-n maduva oaselor. Ce replici? Una din ele, o scriu eu aici si o explic, iar pe viitor cred ca o sa fac o adevarata ‘Antologie de replici banoase’ Continue Reading »

Asta se intreba tipa de la Antena1 astazi. Poi sa vedem, este scoala importanta?

Pentru mine, este importanta, ca nu am parinti cu portofelul gros care sa-mi deschida usi in viata, iar eu sa stau si sa ma scobesc in nas, asteptand ca zeci de companii sa-mi bata la usa si sa-mi ceara CV-ul umflat cu prostii. Poi daca e importanta pentru mine, ar trebui sa invat. Cum sa invat? Continue Reading »

Astea-s centre de recoltare a banilor. Plin, ca pe timpu’ revolutiei la coada la paine si lapte. Am avut de primit stampila si semnatura de la 7 cabinete. Coada la fiecare usa, nu tu bun simt sa zica vreunu Du-te ba sa-ti dea stampila si sa pleci in treaba ta. Nici vorba de d-astea printre cetatenii Romaniei. Continue Reading »

Ce vrei sa fii cand esti mare?  Vreau sa fiu conducator auto!

Da, si eu vreau. Da’ are grija statu’ roman sa-mi puna bete-n roate. Pe langa faptu’ ca programul de lucru de la politie incepe undeva pe la 8:30 – 8:45, am ramas ca dupa o vizita la dentist: cu banii luati si cu dureri. Dureri de cap, incercand sa dezleg urmatorul mister: Daca trebuie sa eliberez una bucata cazier de ce trebuie sa platesc doua timbre si mai apoi sa achit de doua ori taxa pentru eliberare?! Continue Reading »

O doamna, la o varsta respectabila (dar repet, doar varsta era de respectat), isi plimba patrupedul pe trotuar. Se opreste frumosul animal si-si varsa lichidele langa trotuar.

Clar ca nu-mi convine, sa stiu ca risc sa calc in pipi de catel sau alte cele. Asa ca am intrebat-o frumos pe femeie (incepe sa-si piarda din calitatile de doamna): Stiti ca nu e moral, legal si frumos sa va lasati cainele sa-si faca treburile unde-l apuca? Tacerea era un raspuns. Un raspuns .. frumos. Dar nu, vezi doamne, femeia s-a simtit jignita de intrebarea adresata si mi-a dat un raspuns care-i reflecta inteligenta: Zi mersi ca nu face altceva in faţa ta!

Sa zica ea merci ca nu am dat un telefon sa o las cu o amenda si fara potaie. Cainele-n prostia-i animalica, se trebuieste unde-i vine, dar femeia-n penibilitatea si idiotenia ei mi-a dat un raspuns care arata ca oamenii-s mai caini decat cainii (uneori)

Cat de mandru ar trebui sa ma simt ca am aparut in ziar? Asta-i o intrebare buna. Lumea nu ma saluta pe strada, mai mult decat asta, nimeni nu stie ca eu am scris articolele respective. Trebuie sa umblu cu ziaru-n ghiozdan si sa ma “laud”.

Universul nu si-a schimbat asezarea planetelor in asa fel incat eu sa fiu in centru, iar toate sa graviteze-n  jurul meu, o fiinta supranaturala. Stau si-mi citesc articolele singur si ma minunez de ce-mi poate debita mintea. Lumea nu e mai roz, viata nu-mi ofera surprize si nu-mi deschide drumuri nebanuite.

Cu toate astea, am aparut in ziar. Aberatiile mele de pe-aici si-au atins scopul, incep sa devin un formator de opinie :))

Noi sa fim sanatosi. :)

Nu-i inteleg pe dementii care-mi scriu cu culori pe YM!. Bine, haide ca-s ingaduitor, si pe aia care scriu doar cu o culoare, ca asta-i fixu lor, rosu le aduce noroc si rozu le umple mesele de pasti. Dar, toata ingaduinta asta atinge limita insuportabilului atunci cand scrisu primeste gradient-uri, nu doar o culoare, combinatii si curcubee.

Nu dragii mei, nu sunt eu nebun si nu va suport fitele astea de multicolori. De ce nu va inghit scrisu?

Pentru ca nu da bine la ochi. E o lege a naturii, ca unde-s multe culori, nu se mai citeste cum trebuie. E ceva normal, ca nu-ti place sa citesti o salata de culori, iar daca esti putin mai subdezvoltat si consideri ca eu sunt ala nemultumit te invit sa te autoevaluezi.

Vorbeam cu cineva azi, care mi-a dat replica mortala, cand am adus in discutie problema culorilor: Daca nu-ti convine nu mai vorbi cu mine. Decat sa rezolve o problema care-o are, mai bine ii face pe restu’ sa inchida ochii. Pacat ca problema persista.

Si eu cand eram mic, ma piÅŸam pe mine, iar mai apoi puneam plapuma sub mine sa nu se vada. Da, cand luai plapuma se vedea pata. Sper sa invatati ceva de aici, si sa nu radeti ca muÅ£ii, la vederea cuvantului “piÅŸam”.