As spune ca “Ziua de nastere” e o sarbatoare pur romaneasca. De ce? Simplu. Romanul speculeaza orice moment ca sa “petreaca” , sa se “distreze”, altfel spus sa se imbete porc si sa cante singur pe strada. Deci, sarbatorim orice: prima zi de scoala generala, prima zi in care avem dirigina, ultima zi de scoala, prima zi de liceu, ultima zi de liceu, prima zi de faculta etc. Epuizand toate aceste zile, a trebuit gasit ceva mai eficient..ceva..ce sa nu se epuizeze niciodata (sau, sa se epuizeze odata cu individul), asa ca…sarbatorim ZIUA DE NASTERE.

DE CE FRATILOR? E o zi de care eu unu nu’mi aduc aminte. Nu stiu ce’am facut asa spectaculos in ziua aia, incat acuma sa stau..sa rememorez alea alea si sa fiu fericit. Da…m’am nascut, dar nu tin minte, asta stiu de la mama, care…ea a depus tot efortul. Eu nici macar nu am iesit (de undeva) fericit sa spun: “Gieee, happy b-day to me niggaz”, NU!, am iesit plangand si urland.

Trebuie facut ceva!